Ce am invatat dupa ceremonia de comemorare a lui Michael Jackson, de fapt nu ca am invatat, doar mi-am amplificat anumite idei si principii, deja insusite pana acum, si anume:
adevaratii prieteni nu plang in hohote, pentru ca ei nu mai au puterea sa o faca,
lumea realizeaza cu adevarat meritele si calitatile unui om, numai dupa disparitia sa,
cei care au ramas datori, din punct de vedere moral, fata de persoana disparuta, intotdeauna vor zice ceva de genul: "mi-as fi dorit sa avem mai mult timp"
oricat de importanta sau prematura ar fi disparitia, durerea este trecatoare, si din pacate de foarte multe ori, si foarte superficiala,
binele pe care il faci de-a lungul vietii, se va transforma doar in: "si-a facut datoria fata de oameni"
faima si gloria te pot conduce catre suferinta eterna, daca nu ai putut fi capabil in a gasi echilibrul perfect intre tine si lumea din exterior,
si cel mai important, viata este atat de frumoasa, de minunata si de imbucuratoare, insa atat de scurta...
cu deplina speranta....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu