Ma simt tradat aproape de tot ceea ce este in jurul meu, fiind o perioada in care nu mai inteleg mare lucru din ceea ce se intampla, totul se desfasoara, parca dupa un scenariu bine pus la punct de oameni sau evenimente cel putin bizare, daca nu cumva intregul univers comploteaza impotriva mea.Cand spun univers nu ma refer la razboiul stelelor, ci la razboiul meu, cu ignoranta si ipocrizia multora de langa mine. Am acumulat atata ura si frustrare, incat as putea oricand fi considerat o veritabila bomba cu ceas.
Tradarea, ura, frustrarea, lipsa de orizont, provine din indiferenta si neglijenta celor din jurul meu, rezulta din superficialitatea si din nepasarea celor pe care îi consider cu adevarat apropiati, si mai provine din egoismul, prostia infinita, dualitatea, teatrul cu un singur actor, snobismul, intoleranta si aroganta multora dintre cei pe care îi cunosc.
Ma simt tradat, pentru faptul ca desi cunosc foarte multi oameni, doar putin dintre ei sunt oameni adevarati.
Ma simt tradat pentru sentimentele ireversibile de simpatie, respect, toleranta, compasiune si pentru disponibilitatea singulara, de a fi acolo cand este nevoie de mine.
Ma simt tradat...de voi!!
plin de ura si dispret!!
5 comentarii:
nu cred ca ar trebui sa fi surprins ca esti tradat,mai ales in ziua de azi.Lumea este invidioasa,barfitoare,indiferent daca te-ai ridicat pe picioarele tale sau ajutat,nu conteaza...astia sunt oamenii.si cred ca nimic nu doare mai mult ca tradarea....o spun din proprie experienta.insa ar trebui sa mergi mai departe ,prin acest lan mare de maracini ,si sa cauti putinul bun care se afla in acest lan.am avut si eu momente din astea de dezamagire ,si inca mai am,dar merg mai departe ,cu speranta...de fiecare data cand ma impotmolesc si cad,ma apuc singur de guler si ma ridic,nu pot ramane acolo jos ,nu inca..atata timp cat am puterea sa ma ridic ,o voi face chiar daca stiu ca nu sunt multe perspective,dar e datoria mea sa o fac....RESPECT
mi-am permis sa iti mut comentariul acolo unde ai fi vrut tu sa il postezi, si de fapt acolo unde îi este locul.
bine ai revenit pe blog, acelasi respect!!
Cred ca toti ne-am simtit tradati sau in "razboi" cu altii-singur impotriva tuturor.
"A fii om e lucru mare,a fii domn e o intamplare"-putini stiu sa mai fie si oameni cu caracter, sinceri, loiali si nu doar niste mascote, persoane cu masti sau persoane carora arogantia le tine loc de maretie si viclenia de spirit.
Avem tendinta sa vedem mai intai celorlalti defectele si abia apoi pe ale noastre-poate si indiferenta, neglijenta, nepasarea , egoismul celorlalti, provin si ele, la randul lor ,tot din acumularea de ura , frustrare, dispret-cand sentimentele, respectul, toleranta le-a fost calcate in picioare si s-a ajuns la sentimentul dureros de TRADARE.
Naivul iarta si uita, prostul nici nu iarta, nici nu uita, iar inteleptul iarta dar nu uita;deci daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te, daca vrei sa fii fericit o viata iarta-D-zeu oricum este treaz, vede si aude tot.
Ciudat ... dar in fine. Sunt oameni care una spun si alta fac, una simt si alta arata; lasitatea, ipocrizia, nepasarea sau indiferenta parca le-ar fi telul lor in viata; viata le este un scenariu, cu rol bine ales- cel de victima e cel preferat; pasii, actiunile, faptele sau vorbele le sunt calculate, nimic nu fac intamplator sau sa ii dezavantajeze, cer, vor, dar nu ofera nimic in schimb,cred ca lor li se cuvine totul, doar ei au dreptate, ei sunt regii universului.
"Conditia" ca sa ne simtim tradati, este ca: resursele de rabdare, bun simt, incredere, toleranta, intelegere si acceptare a celorlalti asa cum sunt, sa se fi epuizat, pentru ca ceilalti cu resursele noastre s-au "hranit". Unii fac atat de mult pe victimele, pe nevinovatii incat si ei ajung sa fie derutati, sa nu isi mai gaseasca adevaratul rol si rost. Macar daca ceea ce scriem am si simti...si mai ar exista si acea "conditie"...
Toti suntem tradati in fiecare zi,de cand ne trezim si pana adormim,mai dureros si vizibil este cand vine din partea celor la care nu te astepti.Toti tradeaza,unii cu lanturi masive de remuscari si tone de regrete, altii incercand sa obtina iertarea partenerului inselat si sa refaca ceea ce au distrus, iar altii... senin, cu constiinta impacata ca au reusit sa asigure inimii un minim de confort si fericire.Toate trec. Cuminte si asezata merituos(TRADAREA) pe piedestalul durerii ramane doar certitudinea unui singur lucru: nu exista boala cu repercusiuni mai grave si mai greu de vindecat decat TRADAREA. Nu indraznesc sa cred ca exista reactii mai imprevizibile sau sentimente mai crancene si contradictorii decat torentul infuriat care iti traverseaza inima si creierul. Soc! Impas! Nu pot sa cred... Si totusi se intampla... nici atunci, nici acolo, ci acum...Atata timp cat oamenii vor fi alcatuiti din bine si rau, atata timp cat viata va fi o zbatere de aripi si un zbucium infinit , TRADAREA va fi probabil un subiect pe cat de vechi, pe atat de nou. Iar dezbaterile pe aceasta tema... niciodata inepuizabile.Cum spunea si Liviu:"trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe"mai sunt si alti care sa te tradeze,trebuie sa ii faci fericiti si pe ei.
Trimiteți un comentariu