Dance Tribute Michael Mackson

Faptele tradeaza oamenii!!

Lumea ta atat de absoluta si de perfecta, despre care ai crezut ca este creata cu succes si in care te gandeai ca traiesti, mult deasupra evenimentelor si personajelor din viata ta, se dovedeste pana la urma a fi doar un mediu lipsit de fermitate, de profunzime si de sinceritate.
Atragi oameni si intamplari cu o usurinta iesita din comun, insa in acelasi timp, in momentul in care ai realizat acest lucru, totul devine inutil, pentru ca in instabilitatea care defineste o persoana de acest gen, poti pierde imediat ceea ce ai crezut ca ai castigat, si asta pentru ca inca nu poti sau nu vrei sa crezi, ca cineva sau ceva, te poate depasi prin intensitate.
Nu poti cere cuiva sa gandeasca logic, moral si ingaduitor, cand tu respingi tot ce este frumos si normal cu o atitudine ce ti se pare absolut naturala.
Nu poti cere ceva, nu poti primi nimic, pentru ca tu nu esti in masura sa daruiesti, nu iti sta in fire, nu face parte din lumea ta indiferenta si prea exclusivista pentru starile de afectiune si de bucurie, care poate te-au luat prin surprindere.
Asa cum faptele tradeaza oamenii, si actiuniile tale pot de multe ori sa tradeze lipsa ta de curaj, sau de o anumita disponibilitate catre anumite persoane sau fenomene.

(orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)

Cade cortina!!

Poate ca vine un moment in care trebuie sa refuzi sa mai fii spectatorul unei piese de teatru pe care nu o intelegi, poate ca povestea cu regi si regine s-a transformat intr-o simpla poveste cu amici si amice, sau ca poate intr-un mod subit, neinteles si covarsitor, a venit momentul ca totul sa se transforme in amintiri.
De ce cand totul parea atat de frumos, cand toate evenimentele, gesturile, cuvintele...pareau dintr-o alta dimensiune, cineva sau ceva a preferat sa puna in joc prietenia si sentimentele doar pentru a-si satisface nevoia de mister si de ambiguu?!
Din pacate nu tot ce incepe frumos trebuie sa se termine la fel de frumos, poate ca asta este farmecul ascuns al acestei piese jucata de actori prea putini pregatiti pentru astfel de roluri.
Unul dintre ei a ales sa puna la indoiala finalul poate fericit al acestei povesti, si a decis sa imparta piesa in doua parti confuze: "ce mi-am dorit" si "ce pot pierde" iar spre surprinderea si dezamagirea tuturor, ceea de a doua parte a fost aplicata si dincolo de rolul primit pe scena.
Astfel, inevitabil actorii nostrii au ales renuntarea; teama si orgoliul au invins, bucuria si dragostea raman doar replici superficiale, sterse de atata neputinta si dezamagire. Desi este greu de imaginat, de suportat, desi este impotriva oricarui scenariu scris sau nu, peste piesa si povestea noastra va cadea cortina!!

(orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)

Legenda personala

Acum ceva timp, nu foarte de mult, credeam ca imi cunosc proiectul meu maret, credeam ca sunt capabil sa imi urmez legenda mea personala, totul parea atat de limpede, atat de simplu si atat de realizabil, insa totul se naruie, cu timpul, din ce in ce mai mult, si din ce in ce mai vizibil.
De ce totul s-a oprit, de ce parca cineva sau ceva, foarte misterios, incearca sa ne dovedeasca faptul ca legenda personala este imposibil de realizat?! De ce tot ce se intampla acum in jurul nostru ne face sa parem dintr-o data atat de simpli, de neputinciosi, doar banali spectatori intr-o lume care acum parca ne tradeaza destinul si visele?!
Idei in care credeam, fantezii gata sa devina reale, planuri create cu mult timp inainte, aparent realizabile, toate visele...se risipesc atat de usor, undeva de unde nu o sa le poti recapata niciodata, pentru ca trecerea anilor si a timpului inseamna din pacate realitate, renuntare si resemnare.
De ce sunt oamenii uneori atat de tristi?! tocmai pentru ca la un moment dat devin prizonieri in povestea lor personala, devin constienti ca tot ceea ce trebuia sa fie absolut de frumos si nefiresc, existenta efectiva le transforma in nemultumiri, griji, frustrari, suferinte si pierderi. Strangem amintiri, experiente noi, sentimente, lucruri si idei ale altora, insa ne uitam propriile vise, sau pur si simplu este imposibil de infaptuit ceea ce parea atat de firesc.
Este foarte greu sa realizam si sa acceptam faptul ca vine un moment in care renuntam sa mai speram la ceea ce ne asteptam, devenim incapabili de a visa si de a mai creea vise, devenim distanti fata de povestea noastra pe care ne-am creat-o inca de la varsta copilariei.
Implinirea propriei legende personale este singura datorie mareata a omului insa din pacate si una dintre cele mai mari dezamagiri!!!