dreptul la fericire

Nu am inteles niciodata un lucru, de ce oare oamenii refuza dreptul la fericire, de ce dupa atata timp in care ceri, speri si iti doresti ceva cu adevarat, atunci cand Dumnezeu iti da, refuzi fara sa intelegi nici macar tu de ce!
Sunt atat de multe lucruri minunate la care visam, pe care consideram ca le meritam cu adevarat, insa dintr-o data devenim incapabili de a profita de aceste aspecte deosebite, devenim imuni la bine si poate si la dragoste, doar de dragul unor confuzii sau a unor orgolii neintemeiate.
De ce sa refuzam subit, ceea ce poate deveni propria noastra legenda personala, ceea ce consideram ca este povestea pe care am creat-o si la care am lucrat de atata timp?! Preferam sa raspundem prin absenta, prin egoism si prin nepasare desi nu vrem si nu simtim acest lucru.
De ce oare iti doresti sa iti faci rau si sa faci rau, cand viata este atat de scurta si de frumoasa, iar noi meritam din plin toate lucrurile si evenimentele deosebite care se ivesc la un moment dat?!
Cata ironie a sortii!! sa speri, sa vrei, insa sa refuzi dreptul la fericire!!!!

piesa perfida

Vin momente in viata cand din pacate esti nevoit sa suferi din cauza atitudinii perfide a anumitor persoane, fara sa iti dai seama si fara sa intelegi de ce ti se intampla tocmai tie acest lucru dezamagitor si extrem de murdar din punct de vedere moral.
De ce nimeni nu te-a invatat ca atunci cand consideri ca a venit momentul sa ai incredere, atunci este bine sa te feresti cel mai mult, insa deja este tarziu...dintr-o posibila tinta ai devenit deja o victima sigura a unui personaj care sub masca binevoitoare ascunde rautate, viclenie si necinste.
Cand credeai ca viata poate capata un alt sens, mult dorit si extrem de asteptat de tine ca om, de tine ca un ansamblu de trairi si sentimente, cand credeai ca inca mai ai sanse si sperante la sinceritate si bun simt, totul se naruie din cauza celei mai crunte boli de care sufera si este afectata o parte insemnata a fapturilor umanizate, si anume: ipocrizia.
Vorbele dulci, declaratiile somptuoase, gingasia din gesturi si planurile marete, s-au dovedit a fi doar o forma avansata de minciuna si nepasare. Din pacate, fara sa vrei si fara sa iti dai seama, sau sa realizezi vreun moment ce se intampla cu adevarat, ai devenit un actor neatribuit intr-o piesa ieftina si amagitoare, insa pusa in scena cu o fermitate deplina de cineva care ai crezut ca face parte din categoria buna si morala a lumii in care traiesti.
Raul a invins din nou...acum esti la pamant si incerci sa te ridici, este greu, destul de greu...stiu, insa nu poti lasa pe cineva sa iti distruga ceea ce ai mai bun in tine si anume bunul simt, speranta si dragostea de care esti capabil, si oricum, asa cum orice "fapta buna nu ramane nepedepsita" asa si orice fapta rea se va plati mai devreme sau mai tarziu.

(orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)