descoperire neasteptata a unui adevar ascuns...

astazi mi-am dat seama, in sfarsit, ca gesturile, faptele si sentimentele investite in anumite persoane, incapabile de a fi receptive la afectiune, sau needucate in acest sens, sunt inutile, si poate prea impovaratoare pentru sufletul meu.

vulnerabil la ipocrizie

Ipocrizia poate fi considerata o varianta de supravietuire, sau o metoda aspiranta a celor mai putin spirituali?! sau de ce nu, poate ca aceasta varianta de comportament oglindeste puterea mai mare a unora, de a trece mai usor peste indivizi si evenimente neplacute din viata sa.

Insa ce facem atunci cand cei de langa noi, adopta aceasta atitudine ca si modalitate de viata, si ca raspuns la tot ceea ce îi înconjoara?!

De ce dracu' trebuie sa suport lipsa de sinceritate, nepasarea si duplicitatea unor (mult spus) oameni de genul asta?!

Poate gresesc sau nu, insa imi manifest dreptul de a-mi exprima aversiunea nestapanita si repulsia fata de acest gen de caracter ale unor fiinte murdare si dezgustatoare.

(acest text este interzis persoanelor care se SIMT-orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)