Ma uit in jurul meu, si din pacate am inceput sa vad numai oameni tristi, am inceput sa vad numai deceptie si resemnare, am inceput sa vad oameni buni, de treaba, morali, care acum au devenit victime colaterale ale unor caractere indoilenice, si ale unor rautati iesite din tiparele umanului.
Sunt lucruri care nu imi plac, care de multe ori imi reprima si mie buna dispozitie si pofta de viata pe care o am, insa totusi ma intreb, cine este de vina pentru toata aceasta mahnire generala, pentru aceasta tenisune artificiala care se creaza intre oameni sau diverse grupuri?!
nu cumva ne facem rau unul altuia fara sa realizam?! sau nu cumva multora dintre noi, aceste deservicii reciproce ne creeaza si un sentiment ciudat de satisfactie?!
Numai atunci cand vom realiza cu totii, ca suntem singurii care influentam direct si definitiv, cursul normal al lucrurilor, ca in mare masura suntem responsabili si pentru experientele sufletesti ale celor din jurul nostru, vom putea spera la mai multa armonie si stare de bine in mediul nostru, deocamdata prea imbacsit cu atitudinea de o preocupare exagerată fata de interesele personale.
Ar trebui sa invatam sa comunicam mai intens,sa daruim mai mult, sa fim mai sinceri, sa lasam problemele sa se rezolve si de la sine, fara a mai interveni prin binecunoscutele metode pagane, sa invatam o data pentru totdeauna ca cel de langa noi este la fel uman si la fel de vulnerabil ca si noi, ca poate el nu vrea sa faca rau ci doar se apara...
Si nu uitati!! doar faptele bune au continuitate, cele rele intotdeauna se pedepsesc.
