Bucuria de a trai

“Luptam ca disperatii sa avem bani si uitam sa mai traim,sa simtim,sa ne bucuram de fiecare zi,ca poate ar putea fii ultima”

Asa si-a incheait un vizitator unul din comentariile sale la un articol de pe acest blog,un final care a facut sa ma gandesc ca are mare dreptate,ca o stim cu totii si ca nu prea ne mai intereseaza.De ce?!nu cred ca stie nimeni sau inca nu avem o putere deplina de autosugestie pentru a putea constientiza aceste sentimente si dincolo de aparentele noastre umane si cotidiene.Personal am auzit si am mai citit cuvintele astea,sau genul asta de expresie,in nenumarate ocazii si ipostaze si de fiecare data reuseste pentru moment sa-mi introduca acea stare fatidica care sa ma determine sa privesc lucrurile,lumea si cel mai important pe mine insumi,cu alti ochi cu alte trairi si alte sentimente.Sa fiu mai inteles,sa incerc sa reusesc sa gasesc fericirea si armonia absoluta in chestii mai putin complicate,mai putin sociale si mai mult sufletesti si personale.De cate ori nu ati gandit si voi la fel,de cate ori nu ne-am propus ca de maine,de exemplu,o sa schimbam ceva,de cate ori nu am incercat sa gasim fericirea in lucruri mai marunte?!de foarte multe ori,insa de cate ori am si reusit?!
De foarte putine ori,sunt sigur,pentru ca asa reactionez si eu,pentru ca sunt la fel de slab si delasator ca toti oamenii,pentru ca sunt prea putin capabil de a-mi controla sentimentele ,convingerile si trairile interioare,ca toti de altfel.

Iata ca in aceasta cursa nebuna dupa un statut social,am uitat de multe lucruri mult mai importante si mai aducatoare de satisfactii decat orice job,masina sau mai stiu eu ce.Am uitat de parinti,am uitat de familie,ne-am uitat prietenii,colegii si cel mai dureros am uitat sa ne iubim si sa ne respectam pe noi insine.Plini de rautate si de trufie credem si cautam sa ne satisfacem niste dorinte absurde si prapastioase care nu ne fac altceva decat sa ne indeparteze de oamenii din jur,de esenta fiecaruia si de Dumnezeu.
Sunt constient ca si mediul in care traim este de vina si ca ne afecteaza destul de mult felul in care gandim si tratam anumite situatii insa cred ca a venit momentul sa privim viata intr-un alt mod decat cum am facut-o pana acum,a venit vremea sa stim sa ne detasam de oamenii care ne strica caracterul si gandirea initiala,de cei ce privesc viata ca pe o rutina sau de cei ce catalogheaza oamenii doar dupa criterii materiale,sociale si politice.

Este bine sa avem momente cand trebuie sa evadam practic din cotidian si sa incercam sa stabilim ce vrem si cine suntem cu adevarat,este foarte important sa avem clipe de liniste si meditatie in care sa multumim pentru existenta pentru sansa enorma care ne-a fost data si anume :viata.

Cu deplina speranta,

va urma...

Patria fagaduintei

Cu doua zile in urma am primit din partea unui bun prieten,poate cel mai bun,vestea ca va urma sa plece din tara.Motivul il cunoasteti cu totii:vrea sa incerce ceea ce aici nici macar nu i se da voie sa viseze,si anume,un trai decent ,o casa si sansa unui viitor mai promitator.Pana aici nu este nici o problema,nu este singurul si nici ultimul,este cunoscut faptul ca romanii au plecat mai prin toate partile lumii unde li s-au oferit ceva mai mult decat acolo unde s-au nascut si acest exod iata,continua!Mai rau este ca societatea nu a fost si nu este in stare sa stopeze acest eveniment,nimeni nu a venit cu solutii concrete,cu proiecte de lege,cu programe sau cu ceva de genul asta,pentru ca nu este in stare nici sa le initieze si mai ales nici sa le puna in practica,ceea ce ridica multe semne de intrebare privind capacitatea, calitatea si cunostintele autoritatilor noastre,autoritati pe care le suportam in continuare si le desfatam cu increderea sau cu nepasarea noastra.Sa incerc sa spun ceea ce ma deprima,ceea ce ma nemultumeste in acest sens:am fost blestemati ?asta este destinul nostru?asta este vointa Domnului sau noi suntem incapabili sa ne facem viata mai usoara sau prea lasi sa infruntam viata,destinul si pe cei care ni le controleaza?Dar daca cei care ne controleaza vietile suntem noi insine?!Nu,nu cred,este si din vina noastra dar nu in totalitate,am zis bine mai sus,vina apartine societatii;trecute,contemporane si cam asa se intrevede si viitorul apropiat,asta pentru ca suntem un popor modest,renuntam la lupta prea usor,suntem atat de tematori si atat de pasnici.Dar voi blestematilor,indestulatilor,parvenitilor,voi cei care ati condus si conduceti tara asta,voi ce scuza mai aveti?!Cum puteti sta linistiti,cum va puteti infrupta din bogatiile,pe care le-ati dobandit datorita prostiei noastre,cum aveti curaj sa infruntati istoria atunci cand v-ati uitat cu nepasare si va uitati in continuare cum va pleca fratii,colegii,prietenii din tara,cum va pleaca forta de munca,talentele,artistii,etc.In nesimtirea totala care a pus stapanire pe voi,va ganditi vreodata ca ati distrus viitorul a milioane de oameni,ca ati pangarit memoria martirilor nostrii,celor care au raspuns prezent atunci cand voi ati avut nevoie,ca ati distrus mandria celor care au studiat din greu pentru o viata normala,ca ati umbrit demnitatea celor care au fost nevoiti sa devina”sclavii moderni” ai strainilor ingamfati?!Neputina,prostia si lacomia voastra a deschis drumul ,celor care s-au saturat sa mai spere, spre alte orizonturi,spre alte culturi,obligati in acelasi timp sa-si paraseasca casa si familia;ignoranta voastra a facut ca inca si acum ,cand Romania a inceput sa spere la normalitate,tinerii continua sa paraseasca tara de teama ca nu vor reusi sa-si cumpere o casa,din lipsa unui viitor stabil si din scarba de voi si de sistemul creat si perpetuat de voi.Ce am putea face sa combatem fenomenul,cum am putea sa-i determinam sa se intoarca,poate este imposibil,poate nu este momentul,si eu cred asta,insa nu mai putem accepta ca si acum sa fim nevoiti sa renuntam la tot pentru a incerca intr-o alta tara,pentru a lasa totul in urma si a merge sa slujim celor straini.Nu este corect,nu este normal si nu vreau sa ma gandesc ca si in cazul meu varianta catre fericire si implinire ar urma sa fie ceea ce prezint eu aici,nu vreau sa plec,nu vreau sa cred ca asta este ultima varianta,nu cred ca nu mai exista alta sansa,si cel mai important stiu sigur ca inca mai am resurse si sunt dispus sa lupt pentru a putea reusi si aici,in tara in care Dumnezeu a vrut sa ma nasc.Sa nu intelegeti ca sunt impotriva celor care au plecat din tara,din contra,ii respect pentru puterea si curajul pe care l-au avut,poate unii au dorit sa plece din alte motive fata de cele mentionate de mine,insa pentru cei care inca mai sunteti aici pot spune ca trebuie sa incercam sa ne implicam mai mult pentru a putea spera la mai mult.Ca fin observator al evenimentelor din fata tv-ului nu o sa reusim niciodata sa schimbam viitorul,avem de recuperat,trebuie sa ne implicam,trebuie sa scapam de nomenclaturisti,trebuie ca noi astia mai tineri sa schimbam ceva in fragilitatea si parsivenia societatii de astazi,poate o sa fie in zadar,sau poate multi dintre voi s-au saturat sa se mai bata cu morile de vant,aveti perfecta dreptate insa nu trebuie sa cedam asa usor.Cineva imi spunea plin de mahnire si cu o voce ce inspira consolare ca s-a saturat de Romania,ca s-a saturat ca la varsta asta sa nu aiba nimic stabil,sa nu aiba aiba nici o sansa de a-si cumpara o casa sau nici macar satisfactia ca face ceea ce trebuie.Si el avea mare dreptate,la inceput am crezut ca gandeste corect,ca varianta lui este de luat in seama,dar totusi nu.Undeva trebuie sa se opreasca,daca o sa reusim sa scapam de imbecilii astia,poate o sa avem sansa sa visam frumos,sa si realilzam ceea ce visam,poate si cei de mult plecati o sa priveasca cu alti ochi tara de unde au plecat,totul este posibil,depinde numai de noi.

Cu deplina speranta,

Mustrare de cuget si speranta

Au trecut cateva zile de cand am lansat acest blog, si acum ,datorita felului in care s-au desfasurat lucrurile si modul in care a fost primit si comentat ma simt nevoit sa vi le relatez si voua si sa vin cu lamuriri suplimentare.In primul rand efectul nu a fost chiar de anvergura la care ma asteptam eu ,insa nici nu ma pot plange,mai nemultumitor este faptul ca cei cunoscuti ,care au si vizitat blogul,au preferat mai mult sa-mi transmita parerile lor personal nu direct la “comentarii”asa cum doream eu,insa nu este timpul pierdut pentru acest lucru.Socant a fost insa altceva:multi m-au intrebat de unde am preluat textele sau de unde m-am inspirit chiar fiind suspectat de “copy-paste” Vreau cu aceasta ocazia sa anunt in mod oficial pe cei ce s-au indoit de mine sau de postarile mele ca tot ce se afla pe acest blog imi apartine,sunt ideile mele personale chiar si design-ul este creatie proprie,si sunt foarte mandru,chiar daca am fost nevoit sa mai suport si unele rautati din partea voastra.In aceste imprejurari am stat si m-am gandit daca este bine sau nu felul in care am fost interpretat de unii din cei cunoscuti mie si cred ca Da! si am sa va si explic de ce:cei ce m-au banuit de plagiat cu siguranta ca i-am surprins,asta inseamna ca am castigat;cei ce ma cunosteau bine au apreciat ,mai mult sau mai putin, insa nu au avut indoieli,ceea ce inseamna ca oarecum nu le-am inselat asteptarile.Trecand peste toate aceste amanunte vreu sa spun ca poate in sfarsit am gasit modalitatea cea mai accesibila de a incerca sa comunic cu cei din jurul meu si totodata o cale mai mult decat simpla de a-mi exprima si manifesta parerile despre ceea ce cred sau in ceea ce cred.Nu stiu cat o sa pot sa-mi dedic din timp pentru acest lucru,nu stiu daca ceea ce scriu eu pe aici are vreun efect asupra cuiva sau daca va atrage atentia in vreun mod sau altul,foarte sigur sunt insa de faptul ca sunt dator sa incerc,sunt dator sa-mi tin unele promisiuni pe care le-am facut si sper ca acest blog sa fie inceputul unei prietenii durabile cu lumea de dincolo personalitatii mele,cu lumea care mi se pare atat de diferita viselor mele,cu cei pe care ii urasc pentru ca sunt imbecili si sfideaza normalitatea si armonia dorita.In acest context poate am si tinut atat de mult sa comunic si din acest punct de vedere,sa incerc sa vad sau sa inteleg de ce oamenii au devenit atat de rai si atat de insensibili,de ce credinta in care ne-am nascut a devenit acum ceva inexistent,de ce dragostea si respectul fata de cei din jurul nostru sunt acum retete false sau in fine de ce ne grabim asa de tare spre nici noi nu stim ce?!Puteti sa ma considerati nebun daca eu cred ca am sa gasesc raspunsurile dorite sau daca eu ma astept ca acest mediu’ virtual sa corecteze cate ceva din ceea ce mi-as dori eu,insa asa cum am mai spus si mai sus era momentul sa incep de undeva sa lupt pentru purificare si pentru aceasta noua mentalitate si gandire.Nu fabulez cu absolut nimic si nici nu am pretentii ascunse,pentru ca sinceritatea mea este martora fiecarui cuvant si fapta relatata aici,nici nu va asteptati ca in mine sa zaca un viitor revolutionar sau vreun spirit de luptator,nu inca,insa deocamdata dati-mi voie ca dincolo de persoana supusa in fiecare zi de un mediu jalnic,de o profesie mai mult decat innrobitoare si de un sistem de legi nedrept,sa am si momentele mele de suprematie,de revolta si de ce nu de sinceritate deplina.De-a lungul timpului am tot incercat diverse solutii sa ma integrez intr-o societate mai mult decat meschina,am incercat sa muncesc,sa invat si sa sper ca intr-o zi toate vor avea un impact vizibil asupra persoanei mele,asupra modului de a trai ,insa toate in zadar si deja simt ca este tarziu.Nu vreau si nu concep ca la o varsta mai inaintata sa incerc sa vad unde am gresit ce trebuia facut de fapt,nu,pentru ca va fi prea tarziu si pentru mine si pentru vremurile ce va veni,asa ca imi propun inca de acum sa descopar cine sunt,care imi este menirea,de ce m-a creat Dumnezeu si cu ce pot si cum pot sa-i intorc serviciul?!In speranta ca nu v-am ametit prea tare, astept sa vad daca cineva impartaseste aceleasi sentimente cu mine.

cu deosebite sentimente!

Parerea mea despre Romania

Traim intr-o societate absurda,intr-o tara in care puterea de decizie este in mainile si la discretia celor care au foarte multi bani,celor care interesul material primeaza celui moral ,celor care imbina foarte bine politicul cu afacerile personale si a celor care clasele sociale reprezinta doar forta de munca si manipulare acuta.Nu spune nimeni ca este gresit a lupta pentru o pozitie mai buna sau pentru un venit indestulator,insa ceea ce a devenit cu adevarat regretabil este faptul ca intre ei si noi s-a format o distanta uriasa.Nici asta nu ar fi asa de grav,daca acesti magnati ai societatii nu ar interveni in cursul firesc al vietii sociale si politice,daca ei nu ar incerca sa conduca lumea din umbra,daca ei nu ar infuenta mediul in care traim,muncim si visam;insa din pacate astea se intampla si din ce in ce mai frecvent si mai apasator,si toate intr-un mediu in care noi am devenit se pare niste spectatori destul de pasnici si poate prea multumiti cu foarte putin.In setea nebuna de putere sau in cursa continua de dezvoltare s-a inceput a se incalca principiile de libertate si egalitate,educatia noastra nationala,culminand cu scandaluri si nesfarsite conflicte politice,economice si diplomatice care a inceput sa caracterizeze Romania in ultimul timp.Culmea ca avem clasa politica aleasa prin vot liber si democratic,care ar trebui sa ne apere,sa ne sustina,sa combata efectele negative acestor activitati vicioase si acestui sistem pagan,insa nu are cum sa o faca pentru ca anii ne-au demonstrat nepasarea,neglijenta si incapacitatea acestei clase.Nu ne ramane decat sa incercam prin diverse mijloace de a ne capata acel simt civic care ne lipseste cu desavarsire,acea mandrie si acel patriotism care ar trebui sa ne caracterizeze,toate pentru a reusi impiedicarea acestui proces de sinucidere morala si nu numai.Principala problema insa,cred eu ca o constituie faptul ca cei mai multi dintre noi am aderat la acest proces,la aceasta competitie nebuna care va avea ca linie de sosire,sfarsitul unei vieti mediocre,anonime,si subjugate.Atitudinea,dorinta de a schimba sunt principalele virtuti pentru a reusi a ne intoarce in tiparele si la modul de viata pentru care Dumnezeu a creat aceasta tara.Se spune ca perfectiunea consta in credinta,familie si atitudine,multi nu cunosc aceasta perfectiune sau poate nu vor sau li se par absurda,din punctul meu de vedere tocmai lipsa acestor trei elemente esentiale a facut sa se uite de unde am plecat acum aproape 19 ani,s-a uitat scopul pentru care existam,s-a uitat sansa pe care o avem de a ne bucura de viata.Toate acestea au devenit neinsemnate in raport cu dorinta de bogatie,achizitii si ambitia de a fi peste cel de langa tine sau apropiat tie.Daca stau bine sa ma gandesc nu este atat de greu sa le ai pe toate,nu zic ca este usor insa nici nu sunt de acord ca momentul de suprematie dorit sa fie insotit de rautate,lacomie si egoism.Toate aceste semne ma conduc la ideea ca tot ceea ce se intampla acum nu este decat un mod haotic de viata si de civilizatie sau poate chiar ne apropiem de pedeapsa extrema,insa frustrant este ca nu facem nimic pentru a indrepta ceva,pentru a ne ajuta reciproc sau pentru a gasii solutii.Este foarte adevarat ca ne-am impacat cu ideea ca noi romanii suntem doar inteligenti nu si determinati,ca mai mult nu se poate,ca schimbari nu ai cu cine sa faci sau ca suntem prea mici pentru a pretinde mai mult:eu nu sunt de acord,desi Romania pare pierduta,inca se mai poate face ceva pentru redobandirea mandriei si a bunului simt si pentru a spera la un viitor mai bun si mai putin agitat pentru noi si pentru urmasii nostrii.Pana atunci insa nu pot sa nu imi fac cunoscuta dizgratia fata de ceea ce a devenit aceasta tara,fata de ceei ce ne conduc si ne-au condus si fata de ceea ce am devenit cu totii;din pacate.

Cu speranta!

Un nou inceput, O noua gandire

Cam asa este cel mai indicat sa incep,pentru ca asa si este:un nou inceput,o noua gandire;si asta datorita faptului ca imi doresc prin activarea acestui blog sa incep sa gandesc altfel,sa ajut sa putem gandi intr-un alt mod,sa gasesc raspunsuri pe care nu le-am gasit pana acum,sa incerc sa gasesc solutii atunci cand ma gandesc ca nu exista,sa incerc sa ajut la perfectionarea morala a celor din jurul meu,sa incerc sa comentez evenimentele importante,sa ma revolt atunci cand este cazul sau atunci cand nimeni nu o face,si sa incerc sa ajut pe cei care au nevoie cu adevarat,atat cat o pot face.Am vrut de foarte mult timp sa fac acest lucru insa niciodata nu am gasit puterea sau timpul necesar pentru a ma ocupa si a ma dedica acestui blog,poate ca pana acum in euforia varstei am si crezut ca este inutil si ineficient,insa acum am gasit din fericire determinarea si puterea necesara de spune da "noii gandiri".Acum ramane doar sa am timpul necesar sa fac cat mai bine acest lucru,in functie si de celelalte activitati normale pe care le mai desfasor,in functie si de cum vor decurge ele si cel mai important in functie si de cat de mult voi reusi sa captez atentia si interesul celor din jurul meu.Pentru inceput am sa incerc sa vad ce impact o sa imprime intr-un cerc mai restrans si apoi, cu ajutorul vostru(care sunt sigur ca va exista) voi incerca sa aduc cat mai multe persoane pe blog,nu doar ca vizitatori cat si ca oameni care vor sa se implice direct,care vor sa schimbe ceva prin participari la discutii,prin lansarea de noi subiecte sau chiar prin sustinerea unor demersuri sau campanii care isi vor avea importanta la momentul necesar.Pentru finalul acestei scurte introduceri nu imi ramane decat sa ma rog Bunului Dumnezeu ca scopul meu sa fie atins,ca rezultatele sa fie cele asteptate si ca voi sa participati din plin.

Depline multumiri !