dreptul la fericire

Nu am inteles niciodata un lucru, de ce oare oamenii refuza dreptul la fericire, de ce dupa atata timp in care ceri, speri si iti doresti ceva cu adevarat, atunci cand Dumnezeu iti da, refuzi fara sa intelegi nici macar tu de ce!
Sunt atat de multe lucruri minunate la care visam, pe care consideram ca le meritam cu adevarat, insa dintr-o data devenim incapabili de a profita de aceste aspecte deosebite, devenim imuni la bine si poate si la dragoste, doar de dragul unor confuzii sau a unor orgolii neintemeiate.
De ce sa refuzam subit, ceea ce poate deveni propria noastra legenda personala, ceea ce consideram ca este povestea pe care am creat-o si la care am lucrat de atata timp?! Preferam sa raspundem prin absenta, prin egoism si prin nepasare desi nu vrem si nu simtim acest lucru.
De ce oare iti doresti sa iti faci rau si sa faci rau, cand viata este atat de scurta si de frumoasa, iar noi meritam din plin toate lucrurile si evenimentele deosebite care se ivesc la un moment dat?!
Cata ironie a sortii!! sa speri, sa vrei, insa sa refuzi dreptul la fericire!!!!

Judeca omul dupa fapte, nu dupa aspecte!!!

Am observat ca cei mai multi dintre oameni se grabesc sa catalogheze si sa judece o persoana, dupa primul impuls, sau dupa nascocirile necontrolate ale ideii de prima impresie, lucruri si reactii ce sunt total gresite fata de persoana respectiva. Nu poti spune ca deja ai cunoscut pe cineva doar in urma unor evenimente si discutii lipsite de fond sau de contact, nu poti acuza pe cineva pentru aspecte descoperite si interpretate doar de tine, nu te grabi sa iei decizii pentru binele amandurora, nu ai acest drept, nimeni nu ti-l ofera, nici macar fata de tine nu este corect. Indicat ar fi sa incerci sa cunosti omul mai bine, daca nu este el capabil ajuta-l sa te lase sa il descoperi, ajuta-l sa inteleaga ce vrei de la el, impartaseste-i sentimentele tale, e foarte posibil sa fie reciproce, incearca sa-i transmiti din rationamentul tau de a aprecia lucrurile si sentimentele la justa lor valoare, intinde-i o mana sa se ridice cand el nu constientizeza ca este la pamant, astea sunt valori si fapte reale care te pot face o persoana speciala si deosebita, nu reactiile si deciziile luate artificial, nu sfaturile si mustrarile pe care i le dai, insa in care nici tu nu crezi.
De ce sa te grabesti sa respingi pe cineva, daca tu nici macar nu iti cunosti propriile intentii, fata de acel cineva, este atat de rau sa incerci sa armonizezi un om sau o relatie, nu, nu este! insa ca sa fugi de tine insuti este mai usor si mai la indemana sa dai vina pe celalalt, ca sa nu iti recunosti teama este mai simplu sa fugi atunci cand trebuie sa ramai. Te-ai gandit vreodata ca poate nu este doar el de vina, te-ai gandit ca poate nici tu nu ai stabilit corect inca de la inceput adevaratele directii, cele venite din inima, nu cele venite din mandrie?!
Si uite asa riscam sa indepartam intotdeauna oameni de care poate avem nevoie, oameni care ne pot ajuta in timp, oameni care ne pot invata ceva. Si asta, doar din marea greseala de a judeca omul dupa aspecte si nu dupa fapte.