piesa perfida

Vin momente in viata cand din pacate esti nevoit sa suferi din cauza atitudinii perfide a anumitor persoane, fara sa iti dai seama si fara sa intelegi de ce ti se intampla tocmai tie acest lucru dezamagitor si extrem de murdar din punct de vedere moral.
De ce nimeni nu te-a invatat ca atunci cand consideri ca a venit momentul sa ai incredere, atunci este bine sa te feresti cel mai mult, insa deja este tarziu...dintr-o posibila tinta ai devenit deja o victima sigura a unui personaj care sub masca binevoitoare ascunde rautate, viclenie si necinste.
Cand credeai ca viata poate capata un alt sens, mult dorit si extrem de asteptat de tine ca om, de tine ca un ansamblu de trairi si sentimente, cand credeai ca inca mai ai sanse si sperante la sinceritate si bun simt, totul se naruie din cauza celei mai crunte boli de care sufera si este afectata o parte insemnata a fapturilor umanizate, si anume: ipocrizia.
Vorbele dulci, declaratiile somptuoase, gingasia din gesturi si planurile marete, s-au dovedit a fi doar o forma avansata de minciuna si nepasare. Din pacate, fara sa vrei si fara sa iti dai seama, sau sa realizezi vreun moment ce se intampla cu adevarat, ai devenit un actor neatribuit intr-o piesa ieftina si amagitoare, insa pusa in scena cu o fermitate deplina de cineva care ai crezut ca face parte din categoria buna si morala a lumii in care traiesti.
Raul a invins din nou...acum esti la pamant si incerci sa te ridici, este greu, destul de greu...stiu, insa nu poti lasa pe cineva sa iti distruga ceea ce ai mai bun in tine si anume bunul simt, speranta si dragostea de care esti capabil, si oricum, asa cum orice "fapta buna nu ramane nepedepsita" asa si orice fapta rea se va plati mai devreme sau mai tarziu.

(orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)

descoperire neasteptata a unui adevar ascuns...

astazi mi-am dat seama, in sfarsit, ca gesturile, faptele si sentimentele investite in anumite persoane, incapabile de a fi receptive la afectiune, sau needucate in acest sens, sunt inutile, si poate prea impovaratoare pentru sufletul meu.

in cautarea unor raspunsuri!!

de ce oare oamenii nu inteleg ca bucuria vine doar atunci cand te-ai saturat de tristete, sau ca tristetea revine atunci cand nu mai ai motive sa te bucuri?!!
de ce trebuie sa existe cineva langa tine care sa iti aminteasca intotdeauna, ca esti special insa nu la fel de mult ca el?!!
de ce oamenii pe care incerci sa-i apropii, se distanteaza ca si cum ar trebui sa se apere de cineva anume?!!
de ce oare afectiunea si prietenia, atunci cand unii nu sunt pregatiti, sunt considerate sentimente bizare?!
de ce trebuie sa amanam ceva, pentru niciodata, cand ne putem bucura acum de acel ceva?!!

bucuria sarbatorilor

ma gandeam ce sentimente frumoase îti pot oferi aceste sarbatori de iarna si cat de mult conteaza perioada asta magnifica in viata unui om.

desi vremurile s-au schimbat atat de mult, chiar daca multe traditii s-au pierdut si parca aceea seriozitate care dominau aceste sarbatori nu mai este asa des intanlita, asta nu inseamna ca exista ceva mai frumos si mai spiritual decat aceasta perioada.

dincolo de agitatia artificiala care ne-a impus-o capitalismul,dincolo de haosul din supermarketuri si de nebunia din trafic, dincolo de goana prosteasca de a te alinia la niste standarde prostesti, este esential sa mai stim sa ne bucuram si sa traim cu adevarat aceste zile.

ar trebui sa lasam la o parte toate neîmplinirile, dezamagirile, rautatile si frustrarile întampinate in cursul anului si sa abordam sarbatorile ca momente unice de bucurie si liniste, de reculegere, speranta si sentimente mai bune.

este perioada in care cel mai important lucru este sa fim langa familie, perioada în care te poti bucura de prietenii tai si in care iti poti impartasi trairile si sentimentele cu cei dragi tie, perioada in care deasemenea poti incerca sa te apropii de cei care nu ai reusit sa o faci pana acum.

invata sa te bucuri de sarbatori, invata sa apreciezi si nu uita ca sunt momente care nu ne sunt mereu la indemana

Trebuie sa ai incredere in tine(dar nu sa te crezi atotstiutor)

Ma bucur ca "exista sau nu cel mai bun prieten??!" este dezbatut in continuare insa eu cred ca s-a deviat putin de la subiect si mai ales vad ca voi ati interpretat putin eronat ce am scris eu in acest articol dovada si titlul de mai sus pe care l-am preluat din comentariile voastre.
Sincer am spus-o de nenumarate ori,pai cum sa vreau sa las impresia de atotstiutor cand nu sunt,nu am nici o sansa sa fiu si nici nu cred ca vreau,deci ipoteza de a ma crede atotstiutor cade din start,oare exista cineva care se poate bucura de acest statut sau a existat vreodata?!!

Daca am lasat impresia ca eu contest profilul sau existenta unui prieten bun,la fel este un derapaj al mintii voastre,pentru ca nu asta am vrut sa transmit ci doar faptul ca nu te poti bucura de respectul si increderea nimanui chiar daca el o spune,pentru ca nu este adevarat,clar!

Prieteni am si eu ca toata lumea,de fapt de multe ori chiar imi vine sa cred ca am destul de multi,insa nu stiu daca unul dintre ei se ridica la nivelul sentimentelor si respectului pe care i le impartasesc eu de exemlu,sau daca vreunuia din ei le pasa cu adevarat ce se intampla cu mine,asa ca am motive intemeiate sa fiu subiectiv in aceasta privinta.
Prin subiectul prezentat nu am incercat decat sa supun atentiei si discutiei anumite trairi,adevarat poate de moment,si sa caut niste raspunsuri de la voi pe care eu poate nu le detin sau nu sunt capabil sa le gasesc.

Exista sau nu "cel mai bun prieten" ??!

Pentru voi ce inseamna "cel mai bun prieten" ??! Pentru mine este greu de spus,daca nu chiar imposibil,pentru ca aici intervine capacitatea si disponibilitatea de a-ti face un prieten de genul asta.Suntem in stare sau nu de a oferi reciprocitate si respect pentru o alta persoana,sau doar ne amagim in stereotipuri de genul:mi-a inselat increderea?!

Ma tot intreb de cand am inceput sa am sentimente,cred ca de la vreo 14 ani,am avut sau am prieteni ?!sunt sau nu capabil si in masura de a pretinde asa ceva,sau iau totul ca o piesa de teatru,intr-adevar cu actori de seama insa fara sentimente?!
Am observat ca pentru foarte multi,prieten inseamna doar cineva pe care te poti baza in situatii mai mult sau mai putin delicate,la care poti apela pentru un ajutor,relatie,recomandare sau ceva de genul asta.
Pai pentru mine,corelatii de tipul asta nu inseamna decat un schimb nefericit si fortat de servicii.Eu am ajuns la o concluzie pe care am sa o sustin toata viata:nu poti avea incredere in nimeni pentru ca nimeni nu are incredere in tine;cel mai bun prieten al meu sunt eu insumi datorita faptului ca sunt singurul care nu ma surprinde,care nu ma critica,nu imi inseala asteptarile si care,cel mai important,ma suporta asa cum sunt.

voalat de sincer...