parerea ta

"bun....hai sa ne oprim putin din toate aceste comentarii mai mult sau mai putin pertinente.....te rog sa stai 1 minut in fata oglinzii sa te uiti in ochii celui care-l vezi acolo si sa-l intrebi....de ce eu? cum am ajuns pana aici? si pana cand?....nu e vorba de a fi sau nu tare....de a avea sau nu puterea de a spune "nu"...ce anume te opreste sa alegi alta cale decat cea "impusa" de cei cu "experienta"?...ITI SPUN CA NU ESTE VORBA DE EI AICI....ESTE VORBA NUMAI SI NUMAI DE TINE ASA CA....FA ACEST TEST DE A TE CUNOASTE PE TINE MAI BINE.....TU ESTI -DACA-MI PERMITI- VERIGA SLABA"

bine...ma provoci,iti si raspund...si stai linistit(a) ca nu m-a suparat comentariu tau si nici faptul ca m-ai facut "veriga slaba"

de intrebat tot ce mi-ai propus tu,o fac in fiecare zi,poate si din cauza asta traversez o perioada mai delicata,pentru ca ma consum prea mult pentru nimic practic,insa daca as fi gasit si raspunsurile necesare clar ca nu as mai fi scris"coplesit si fortat de imprejurari",articol ce a generat si comentariul de mai sus,
in acea postare am accentuat ideea ca, nu imi vine sa cred cat de supus si de umil am ajuns, ceea ce confirma faptul ca sunt destul de constient ca principala problema este la mine si la modul in care am ajuns sa gandesc si sa tratez situatiile de fata.

nu sunt insa de acord insa cu tine atunci cand imi spui ca este vorba doar despre mine,sau despre faptul ca nu ma cunosc;
ma cunosc destul de bine si stiu ca tot ce implica cotidianul este vinovat, nu numai faptul ca am ramas fara curaj sau ca nu indraznesc sa aleg alta cale.
si nu sunt singur in aceasta situatie,toti avem momente cand teama,vulnerabilitatea sau slabiciunea primeaza in mintea unui om