Se afișează postările cu eticheta gandire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gandire. Afișați toate postările

joi, octombrie 8

1 An de Blog


Un nou inceput, O noua gandire! asa incepea totul exact acum un an de zile, era prima mea postare in cadrul acestui blog, era prima zi in care am indraznit sa imi fac oarecum publice, propriile idei, propriile trairi, convingeri, frustrari si propriile sperante.
Prima zi in care, o mare parte din timpul meu a fost directionata catre acest blog, prima data cand am crezut ca pot sa visez la o comuniune dintre bun simt si realitate, si mai ales a fost pentru prima data, cand am crezut ca pot fi relevant si ca pot fi purtatorul unui nou mesaj sau a unei noi ideei despre oameni si fapte.
Sa fiu sincer, ma nemultumeste faptul ca nu am reusit sa creez acel impact pe care mi l-am dorit la inceput, nici de un trafic satisfacator nu poate fi vorba, mai mult decat o satisfactie proprie, sau decat faptul ca am reusit sa surprind cativa oameni din jurul meu, sau de cateva aprecieri razlete, nu cred ca am ce sa trec la realizari.
Poate cel mai important, ramane faptul ca in acest blog, mi-am gasit acel refugiu de care avem nevoie cu totii uneori, sau ca am avut posibilitatea sa imi exprim imediat pozitia si parerea despre anumite evenimente din viata de zi cu zi.
Revenind la o atitudine mai pozitiva, trebuie sa recunosc ca au fost si destule momente in care m-am bucurat de acest blog, de comentariile voastre, sunt lucruri noi pe care le-am invatat, multe chiar de la voi, cei care v-ati mai lasat parerile pe aici, ceea ce ma determina sa multumesc din suflet celor care au luat in serios articolele mele, celor care au fost alaturi de mine si celor care au tinut sa isi faca cunoscute propriile opinii, prin intermediul acestui blog.

Sper ca pe viitor sa fie si mai bine, sper sa scriu mai mult, sper sa fiu mai relevant si mai in concordanta cu realitatea, sper sa gasesc un nou nume acestui blog, care sa se potriveasca mai bine profilului sau, si sper sa fiti in continuare alaturi de mine!

Cu depline multumiri...

luni, decembrie 8

parerea ta

"bun....hai sa ne oprim putin din toate aceste comentarii mai mult sau mai putin pertinente.....te rog sa stai 1 minut in fata oglinzii sa te uiti in ochii celui care-l vezi acolo si sa-l intrebi....de ce eu? cum am ajuns pana aici? si pana cand?....nu e vorba de a fi sau nu tare....de a avea sau nu puterea de a spune "nu"...ce anume te opreste sa alegi alta cale decat cea "impusa" de cei cu "experienta"?...ITI SPUN CA NU ESTE VORBA DE EI AICI....ESTE VORBA NUMAI SI NUMAI DE TINE ASA CA....FA ACEST TEST DE A TE CUNOASTE PE TINE MAI BINE.....TU ESTI -DACA-MI PERMITI- VERIGA SLABA"

bine...ma provoci,iti si raspund...si stai linistit(a) ca nu m-a suparat comentariu tau si nici faptul ca m-ai facut "veriga slaba"

de intrebat tot ce mi-ai propus tu,o fac in fiecare zi,poate si din cauza asta traversez o perioada mai delicata,pentru ca ma consum prea mult pentru nimic practic,insa daca as fi gasit si raspunsurile necesare clar ca nu as mai fi scris"coplesit si fortat de imprejurari",articol ce a generat si comentariul de mai sus,
in acea postare am accentuat ideea ca, nu imi vine sa cred cat de supus si de umil am ajuns, ceea ce confirma faptul ca sunt destul de constient ca principala problema este la mine si la modul in care am ajuns sa gandesc si sa tratez situatiile de fata.

nu sunt insa de acord insa cu tine atunci cand imi spui ca este vorba doar despre mine,sau despre faptul ca nu ma cunosc;
ma cunosc destul de bine si stiu ca tot ce implica cotidianul este vinovat, nu numai faptul ca am ramas fara curaj sau ca nu indraznesc sa aleg alta cale.
si nu sunt singur in aceasta situatie,toti avem momente cand teama,vulnerabilitatea sau slabiciunea primeaza in mintea unui om