de cine ne temem cel mai tare?! scriam unui vizitator, ca raspuns la un comentariu de al sau, ca din pacate, cred ca cel mai tare ne temem de noi insine...
insa am uitat sa spun ca dincolo de aceasta teama "proprie" poate pe undeva logica, insa niciodata inteleasa, adevaratele sentimente de teama chinuitoare vin din exterior, si acum o sa va spun, intr-un moment de revolta excesiva, de ceea ce ma tem eu cel mai tare:
de lasitatea celor care sunt oricand pregatiti sa te vanda sau sa te toarne pentru binele de sine
de prostia infinita a unora care cred ca s-au nascut la cererea umanitatii
de rautatea si falsitatea colegilor de munca
de frustrarile unor sifoane apuse
de neputinta noii generatii
de tradarea unor asa zisi prieteni
de femeile cu principii si servicii de vanzare
de cei care au uitat de unde au plecat
de diletantismul celor ajunsi in posturi cheie
de nepasarea actuala a omenirii fata de Dumnezeu
ordinea este aleatorie
cu deplina speranta !!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
indraznesc sa-ti mai amintesc de o temere,poate ca noi,femeile,o simtim mai acut:TENDINTA OMENIRII CATRE O SEXUALITATE EXCESIVA.Nu mai exista sentimente,nu mai exista priviri,atingeri discrete..doar cuvinte obscene,nu mai exista notiunea de a "face dragoste"...exista doar SEX.
ti-am sters comentariul, nu pentru ca ma deranjeaza, in foarte mare parte ai dreptate insa nu este corect fata de oameni in general, sa dai nume.
si mai ales ca ei sunt si colegi de ai mei, asa ca nu pot permite ca blogul meu sa devina un camp de lupta nevoita.
ariana, eu zic ca aceasta tendinta catre o sexualitate excesiva exista inca de la inceputurile omenirii,insa acum sunt timpuri diferite, eu cred ca mediatizarea excesiva a domeniului incriminat cat si lipsa discretiei in acest sens dau o alta conotatie...
draga ariana!
femeia nu e om ca sa ceara ceva. dupa cum zice si proverbul - "omul si femeia lui".
deci asculta de barbati fara sa incerci sa te ridici mai mult decat iti permite natura.
Trimiteți un comentariu