Nu doar anumite lucruri sau fapte te fac sa plângi, mai degraba oamenii o fac, si asta în viată, ma refer aici la incapacitatea unora de a accepta sau de a tolera persoane cu principii si caractere diferite, la nesincronizarea între trăiri si sentimente, la neînţelegerea dintre principii si reactii, sau la refuzul de a trece cu vederea anumite derapaje si la neacceptarea omului asa cum l-a lasat Dumnezeu.
Vin momente în viaţă, cand apropierea dintre doi oameni înseamna desparţire, cand o relatie devine o prapastie imposibil de trecut, cand dragostea devine nesiguranţă, iar teama devine adevar. Din pacate atunci este momentul sa renunţam a ne minţi în continuare , este clipa în care omul se lupta doar pentru legenda lui personala, este momentul în care devenim doar simple fapturi cu trasaturi umane, nimic mai mult.
Nu te poti impune prin brutalitate si nici nu poti castiga un prieten prin insistenţă necontenită, daca nu o poti face prin afecţiune si respect reciproc, daca nu ti se raspunde la semnale, inseamnă ca ceva s-a rupt, cineva nu te mai doreste. Te poti considera inutil, ratacit în propria ta personalitate si victimă a lipsei de transparenţă, a lipsei de comunicare ce caracterizeaza relatiile umane din vremurile noastre. Este timpul sa te opresti!!
Nu face nimic, asa este viaţa: plina de surprize, de provocări, vise, fantezii, speranţe si desparţiri...dar fara întoarcere.
(orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)
Vin momente în viaţă, cand apropierea dintre doi oameni înseamna desparţire, cand o relatie devine o prapastie imposibil de trecut, cand dragostea devine nesiguranţă, iar teama devine adevar. Din pacate atunci este momentul sa renunţam a ne minţi în continuare , este clipa în care omul se lupta doar pentru legenda lui personala, este momentul în care devenim doar simple fapturi cu trasaturi umane, nimic mai mult.
Nu te poti impune prin brutalitate si nici nu poti castiga un prieten prin insistenţă necontenită, daca nu o poti face prin afecţiune si respect reciproc, daca nu ti se raspunde la semnale, inseamnă ca ceva s-a rupt, cineva nu te mai doreste. Te poti considera inutil, ratacit în propria ta personalitate si victimă a lipsei de transparenţă, a lipsei de comunicare ce caracterizeaza relatiile umane din vremurile noastre. Este timpul sa te opresti!!
Nu face nimic, asa este viaţa: plina de surprize, de provocări, vise, fantezii, speranţe si desparţiri...dar fara întoarcere.
(orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)
7 comentarii:
sa plangi?sa razi?sa iubesti?sa simti?sa urasti?....toate acestea reprezinta un cumul de trairi.o contopire de sentimente...unele te ridica la cer....altele ne coboara atat de jos incat nu ne mai controlam reactiile,ne uitam identitatea,devenim inutili,o parte din noi "moare",suntem agresivi,nu ne mai regasim ritmul in valtoarea evenimentelor,aproape ca ne este imposibil sa renuntam la "lumina" de odinioara sau acea "raza" ne obeste atat de tare incat nu mai suntem noi....ce urmeaza apoi depinde de fiecare individ si evolueaza sau involueaza...timpul e un sfetnic bun...si el ne ajuta mereu...
Este usor trist acest articol dar foarte real, cu totii am urcat si am coborat...si iar am urcat...asta inseamna sa traiesti...uneori obosim..alteori ne simtit superputernici..totul este sa nu ne fie teama de un nou inceput..sa nu ne lasam prada primului impuls..primului instinct...sa fim puternici si sa incercam iar si iar..cei ce nu incearca sunt intruchiparea lasitatii...
Ai mare dreptate cand spui:"Nu doar anumite lucruri sau fapte te fac sa plângi, mai degraba oamenii o fac"pentru ca lucrurile si faptele care te fac sa plangi sunt aduse de oameni.Traim intr-o lume atat de frumoasa dar atat de fragila...,noi oamenii vrem sa ajungem sus cu orice pret, sa devenim mai buni decat cel de langa noi. Uitam ca cea mai mare realizare a omului pe acest Pamant este faptul ca ni s-a dat ocazia sa traim in aceasta lume,sa comunicam cu semenii nostri,sa lasam in urma noastra ceva de care sa fim mandri sa nu fim nevoiti sa plangem la sfarsitul acestei vieti frumoase.Dupa un timp ajungem sa realizam ca suntem singuri,ca nimic in jurul nostru nu se mai leaga,"ca ceva s-a rupt".Atunci nu facem decat sa ne intrebam:"oare de ce?";dar este prea tarziu ca sa ne intoarcem si sa reparam totul,.este prea tarziu ca sa invingem singuratatea si intunercul in care traim.Atunci nu facem decat sa vorbim oricat, oricand si oriunde, fara reguli de politete, vorbim ca sa sufocam orice secunda de liniste, fugind astfel de noi. Vorbim astupand cu vorbe golurile din suflet. Ne bandajam cu multe cuvinte eviscerate,vorbim suficient si in sentinte, nu cumva sa lasam vreo secunda libera pentru meditatie si dubiu. Si, mai grav decat toate acestea, de fapt, mai mult monologam pentru ca arta, bunavointa si toleranta dialogului sunt straine celor mai multi dintre noi,fara sa ascultam si sa fim ascultati. Monologand si auzind zgomote, suntem, de fapt tot mai singuri, mai instrainati de conationali, de vecini, colegi, soti,sotii, copii, parinti. Tot mai singuri, avem tot mai multe goluri de umplut, avem nevoie de tot mai multe pansamente. Intradevar un subiect trist dar foarte real.Sa nu uitam ca:
Nu ne tragem din maimuta,ci ne indreptam spre ea!
in armata eram mai smecher ca tine
domnule administrator
salutari domnule "suport"
intr o zi o sa mi dau sema ca nu sunt chiar asa de inteligent si ca ar trebui sa am alt comportament. sper sa ma vindec
aici te-am gasit? de cand te caut. sunt eu audi a6 viitoarea ta masina. te astept sa vii sa ma cumperi. multumesc si promit ca o sa scriu mai des aici cel putin despre auto
buna treaba, florin !
Trimiteți un comentariu