marți, octombrie 21

Patria fagaduintei

Cu doua zile in urma am primit din partea unui bun prieten,poate cel mai bun,vestea ca va urma sa plece din tara.Motivul il cunoasteti cu totii:vrea sa incerce ceea ce aici nici macar nu i se da voie sa viseze,si anume,un trai decent ,o casa si sansa unui viitor mai promitator.Pana aici nu este nici o problema,nu este singurul si nici ultimul,este cunoscut faptul ca romanii au plecat mai prin toate partile lumii unde li s-au oferit ceva mai mult decat acolo unde s-au nascut si acest exod iata,continua!Mai rau este ca societatea nu a fost si nu este in stare sa stopeze acest eveniment,nimeni nu a venit cu solutii concrete,cu proiecte de lege,cu programe sau cu ceva de genul asta,pentru ca nu este in stare nici sa le initieze si mai ales nici sa le puna in practica,ceea ce ridica multe semne de intrebare privind capacitatea, calitatea si cunostintele autoritatilor noastre,autoritati pe care le suportam in continuare si le desfatam cu increderea sau cu nepasarea noastra.Sa incerc sa spun ceea ce ma deprima,ceea ce ma nemultumeste in acest sens:am fost blestemati ?asta este destinul nostru?asta este vointa Domnului sau noi suntem incapabili sa ne facem viata mai usoara sau prea lasi sa infruntam viata,destinul si pe cei care ni le controleaza?Dar daca cei care ne controleaza vietile suntem noi insine?!Nu,nu cred,este si din vina noastra dar nu in totalitate,am zis bine mai sus,vina apartine societatii;trecute,contemporane si cam asa se intrevede si viitorul apropiat,asta pentru ca suntem un popor modest,renuntam la lupta prea usor,suntem atat de tematori si atat de pasnici.Dar voi blestematilor,indestulatilor,parvenitilor,voi cei care ati condus si conduceti tara asta,voi ce scuza mai aveti?!Cum puteti sta linistiti,cum va puteti infrupta din bogatiile,pe care le-ati dobandit datorita prostiei noastre,cum aveti curaj sa infruntati istoria atunci cand v-ati uitat cu nepasare si va uitati in continuare cum va pleca fratii,colegii,prietenii din tara,cum va pleaca forta de munca,talentele,artistii,etc.In nesimtirea totala care a pus stapanire pe voi,va ganditi vreodata ca ati distrus viitorul a milioane de oameni,ca ati pangarit memoria martirilor nostrii,celor care au raspuns prezent atunci cand voi ati avut nevoie,ca ati distrus mandria celor care au studiat din greu pentru o viata normala,ca ati umbrit demnitatea celor care au fost nevoiti sa devina”sclavii moderni” ai strainilor ingamfati?!Neputina,prostia si lacomia voastra a deschis drumul ,celor care s-au saturat sa mai spere, spre alte orizonturi,spre alte culturi,obligati in acelasi timp sa-si paraseasca casa si familia;ignoranta voastra a facut ca inca si acum ,cand Romania a inceput sa spere la normalitate,tinerii continua sa paraseasca tara de teama ca nu vor reusi sa-si cumpere o casa,din lipsa unui viitor stabil si din scarba de voi si de sistemul creat si perpetuat de voi.Ce am putea face sa combatem fenomenul,cum am putea sa-i determinam sa se intoarca,poate este imposibil,poate nu este momentul,si eu cred asta,insa nu mai putem accepta ca si acum sa fim nevoiti sa renuntam la tot pentru a incerca intr-o alta tara,pentru a lasa totul in urma si a merge sa slujim celor straini.Nu este corect,nu este normal si nu vreau sa ma gandesc ca si in cazul meu varianta catre fericire si implinire ar urma sa fie ceea ce prezint eu aici,nu vreau sa plec,nu vreau sa cred ca asta este ultima varianta,nu cred ca nu mai exista alta sansa,si cel mai important stiu sigur ca inca mai am resurse si sunt dispus sa lupt pentru a putea reusi si aici,in tara in care Dumnezeu a vrut sa ma nasc.Sa nu intelegeti ca sunt impotriva celor care au plecat din tara,din contra,ii respect pentru puterea si curajul pe care l-au avut,poate unii au dorit sa plece din alte motive fata de cele mentionate de mine,insa pentru cei care inca mai sunteti aici pot spune ca trebuie sa incercam sa ne implicam mai mult pentru a putea spera la mai mult.Ca fin observator al evenimentelor din fata tv-ului nu o sa reusim niciodata sa schimbam viitorul,avem de recuperat,trebuie sa ne implicam,trebuie sa scapam de nomenclaturisti,trebuie ca noi astia mai tineri sa schimbam ceva in fragilitatea si parsivenia societatii de astazi,poate o sa fie in zadar,sau poate multi dintre voi s-au saturat sa se mai bata cu morile de vant,aveti perfecta dreptate insa nu trebuie sa cedam asa usor.Cineva imi spunea plin de mahnire si cu o voce ce inspira consolare ca s-a saturat de Romania,ca s-a saturat ca la varsta asta sa nu aiba nimic stabil,sa nu aiba aiba nici o sansa de a-si cumpara o casa sau nici macar satisfactia ca face ceea ce trebuie.Si el avea mare dreptate,la inceput am crezut ca gandeste corect,ca varianta lui este de luat in seama,dar totusi nu.Undeva trebuie sa se opreasca,daca o sa reusim sa scapam de imbecilii astia,poate o sa avem sansa sa visam frumos,sa si realilzam ceea ce visam,poate si cei de mult plecati o sa priveasca cu alti ochi tara de unde au plecat,totul este posibil,depinde numai de noi.

Cu deplina speranta,

6 comentarii:

Anonim spunea...

Cu ce sa incep?De visat,visam cu totii si speram sa avem casa noastra,un trai decent si un viitor mai promitator, e si normal sa speram,ca speranta moare ultima,cum se spune.
Legat de autoritati, ei poate au calitati si cunostinte, dar nu le pun in practica pt.ca vad ca se poate si asa,poate doar ca cineva/ceva sa-i incolteasca,sa nu aiba de ales si sa i-a masurile necesare.
Sunt unele emisiuni la tv "Tu stii ce mai face copilul tau?",cred ca asa se numeste care prezinta cazuri ale copiilor care au ramas acasa poate singuri/cu bunici, rude,etc iar parintii au plecat in strainatate pt.bani.
Astfel de emisiuni, eu cred ca reprezinta un inceput in acest sens si deja unele autoritati cu putere mai mare/mai mica s-au autosesizat si incearca sa rezolve din cazuri,dar sunt prea putini cei care vor sa ajute in comparatie cu nr.de cazuri care sunt.
Cred ca aici,de exp.e vina parintilor care pun mai presus banii decat copii si nu se gandesc ca acei copii ii vor pe parintii lor langa ei,ca asta ii face fericiti,ei cred ca totul se rezolva printr-o suma de bani trimisa lunar/prin pachete.NU!Singurii care au de suferit sunt cei care raman in tara,cu responsabilitati,griji,greutati poate prea mari pt.cat pot ei duce.
Astfel,din inconstienta,au fost cazuri cand copii au suferit depresii,au devenit rebeli(din cauza banilor primiti si a faptului ca nu au stiut sa ii gestioneze)si-au facut "gasti",consuma droguri,incearca sa iasa in evidenta dar nu prin fapte bune ci prin felul cum se imbraca, comporta,pt.ca nu au pe cineva care sa le impuna o limita,au doar BANI.Se poate ajunge si la situatii extreme cand copii se sinucid pt.ca nu mai suporta situatia,dorul de cei dragi si abia atunci parintii realizeaza ca nici cu toti banii din lume nu ar mai putea face nimic.
Cred ca nimic nu e intamplator in viata,totul are un rol,un sens,o logica de care nu ne dam seama pe moment/poate suntem supusi la niste "probe"fara voia noastra,tine doar de noi daca le trecem/nu.
Nu suntem blestemati,poate asa e destinul nostru,dar nu cred,putem sa-l schimbam ,poate fii voia Domnului,cum am mai spus,prin acele"probe"/este vina noastra ca ne complicam singuri viata prin lasitate,comoditate,etc.
Cei care conduc tara,nu au scuze,dar au motive sa se comporte asa-pt.ca nimeni nu-i bate la cap sa i-a masuri pt.situatia actuala,isi dau ragaz sa se bucure,sa profite de situatie in favoarea lor si in defavoarea noastra pana cand vor face planuri,strategii pt.a readuce lucrurile la normal.
Ca sa "combatem fenomenul"nu e usor,dar"adevarul e rareori pur si niciodata sigur".Trebuie sa stim ca viata nu e un joc,dar e la fel de captivanta,sa fim mai optimisti,sa zambim mai des,sa fim mai veseli si asa sa atragem norocul,sa facem si haz de necaz, pt.ca daca suntem pesimisti si ne plangem singuri de mila,sa nu avem pretentia sa vina cineva sa ne stearga lacrima/sa ne ofere un umar ci trebuie sa "luptam"pt.drepturile noastre,sa progresam,sa nu ne multumim cu putin,se spune ca"progresul e ceea ce se intampla cand imposibilitatea produce o necesitate"dar nici sa devenim obsedati de bani.Sunt si alte lucruri mai importante ca:linistea din fam.,fetele celor dragi,etc.
Poate ca,cu timpul si la noi vor creste salariile,nu o sa mai avem doar 2 categorii:f bogati si f saraci si se va ajunge la un echilibru;poate vor fi mai multi salariati,mai putini someri,mai multe persoane dispuse sa faca ceva in acest sens.
Fiecare stim ce e mai bine pt.noi,cred,daca ramanem aici/nu sa ne transformam visele in realitate,intr-adevar afara castigi mai multi bani,ai tot ce iti doresti d.p.v.material,dar pierzi lucruri mult mai importante si la urma urmei doar o viata avem,sa stim sa punem in balanta si sa alegem ce e mai bine pt.noi.
Cum ai spus si tu,totul este posibil,foarte mult depinde si de noi,pt ca D-zeu ne da,dar nu ne baga si in sac.....

Florin Linta spunea...

Mi-a placut foarte mult fraza in care tu spui ca afara ai mai multe satisfactii din punct de vedere material insa pierzi lucruri mult mai importante,este foarte adevarat,asa cum am spus si in articol,de multe ori esti nevoit sa-ti pierzi deminitatea,mandria,bucuria si pe cei dragi.Putem face insa mai multe oare,sau avem puterea necesara sa rezistam in continuare?!

Florin Linta spunea...

Inca va rog,sa va semnati si comentariile!

Anonim spunea...

Nu neaparat trebuie sa iti pierzi demnitatea,mandria/pe cei dragi cum ai spus tu,poate doar daca lasam ca banii sa ne conduca viata,sa ne faca destinul.Spun din proprie experienta,ca poti sa ai f multi bani,dar daca nu ai ceea ce vrea in adanc sufletelul tau,degeaba.Eu nu vreau sa mai pun accent pe lucruri materiale,pe bani,pt ca astea se duc,insa ceea ce te face fericit,implinit,amintirile placute raman si te "tin in viata"uneori.Ca orice persoana,am pierdut si eu de curand o pers.draga si m-am gadit la versurile"poti sa ai lumea la picioare,banii cu furca sa-i intorci,dar cand te cheama pamantul,omule esti muritor" si asa e.Luptam ca disperatii sa avem banii si uitam sa mai traim,sa simtim,sa ne bucuram de fiecare zi,ca poate ar putea fii ultima.

Anonim spunea...

cata intelepciune

Florin Linta spunea...

Ai deschis un subiect care mie imi creeaza tulburari de foarte mult timp,ai mare dreptate,si eu am spus-o de foarte mult ori ca pentru foarte multi din noi primeaza satisfactia materiala decat cea sufleteasca.Imi pare rau pentru pierderea pe care ai avut-o,sper sa iti fie bine si sper sa fi gasit sau sa gasesti puterea de a merge mai departe si cel mai important de a gasi fericirea in acele lucruri in care tu crezi.