ce faci atunci cand esti dezamagit de tine insuti?!atunci când ti se pare ca tot ceea ce faci este in zadar sau că orice activitate sau reactie de a ta este invizibila si ignorata total de cei de lângă tine, asta nu inseamna doar faptul ca nu esti in stare sa te impui sau sa atragi prea multa atentie sau poate fi vorba si despre o nepotrivire de idei si valori cu cei care consideri ca te subapreciaza.
insa cum faci sa stii cu adevarat cui apartine vina?!
cand te gandesti ca tu muncesti atat de mult, te zbati atat de mult si renunti la atatea lucruri numai pentru dorinta de apreciere, recunoastere si consideratie din partea uneia sau mai multor persoane, si ajungi sa constati cu o durere ascunsa si timida ca de fapt, ceea ce faci nu este decat un lucru normal si infim in opinia lor.
oare aceste momente sa fie un semn clar de limitare a ta?! sau ceilalti nu fac altceva decat sa iti dea de inteles ca atat poti, atat esti capabil si cel mai indicat pentru tine ar fi sa incerci pe viitor sa te rezumi la dorinta de afirmare, de cunoastere sau la doza de ambitie personala.
cat adevar si cata frustrare se regasesc in astfel de momente, pe care din pacate mai devreme sau mai tarziu ajungem fiecare dintre noi sa le traiasca, este mai important sa credem ca nu exista sau este mai bine sa ni le insusim si sa incercam sa le depasim prin diferite metode?!
se poate insa sa existe doar prostia sau incultura care s-a abatut asupra ta,insa tu nu o vezi si continui cu o disperare colosala sa incerci sa dovedesti ceva, sa incerci sa-ti faci si tu un loc sub soare, sa consideri ca ai ceva de transmis si ca poti fi chiar apreciat si urmat candva pentru acest lucru.este posibil ca dorinta prea mare de afirmare sa te traga de multe ori in jos fara sa-ti dai seama ca ai devenit irelevant si confuz in ceea ce faci si in ceea ce vrei sa impui sau sa transmiti.
la fel de posibil insa poate fi faptul ca, desi gresesti de multe ori, tocmai din motivul ca iti doresti prea mult sa tinzi catre suprem si catre perfectiune,cei carora tu vrei sa le demonstrezi aceste lucruri sau cei carora le esti subordonat prin anumite conjuncturi,sunt fie, ori mai prosti ca tine, fie sunt prea imbecili pentru a-ti recunoaste meritele sau pentru a te putea ajuta si corecta atunci cand situatia o impune
daca o sa mi se reproseze din nou faptul ca, nu se intelege clar ce afirm si ce parte sustin, aici cred ca o sa fie adevarat, pentru ca este un subiect foarte ambiguu pentru mine si este tratat ca atare
oare aceste momente sa fie un semn clar de limitare a ta?! sau ceilalti nu fac altceva decat sa iti dea de inteles ca atat poti, atat esti capabil si cel mai indicat pentru tine ar fi sa incerci pe viitor sa te rezumi la dorinta de afirmare, de cunoastere sau la doza de ambitie personala.
cat adevar si cata frustrare se regasesc in astfel de momente, pe care din pacate mai devreme sau mai tarziu ajungem fiecare dintre noi sa le traiasca, este mai important sa credem ca nu exista sau este mai bine sa ni le insusim si sa incercam sa le depasim prin diferite metode?!
se poate insa sa existe doar prostia sau incultura care s-a abatut asupra ta,insa tu nu o vezi si continui cu o disperare colosala sa incerci sa dovedesti ceva, sa incerci sa-ti faci si tu un loc sub soare, sa consideri ca ai ceva de transmis si ca poti fi chiar apreciat si urmat candva pentru acest lucru.este posibil ca dorinta prea mare de afirmare sa te traga de multe ori in jos fara sa-ti dai seama ca ai devenit irelevant si confuz in ceea ce faci si in ceea ce vrei sa impui sau sa transmiti.
la fel de posibil insa poate fi faptul ca, desi gresesti de multe ori, tocmai din motivul ca iti doresti prea mult sa tinzi catre suprem si catre perfectiune,cei carora tu vrei sa le demonstrezi aceste lucruri sau cei carora le esti subordonat prin anumite conjuncturi,sunt fie, ori mai prosti ca tine, fie sunt prea imbecili pentru a-ti recunoaste meritele sau pentru a te putea ajuta si corecta atunci cand situatia o impune
daca o sa mi se reproseze din nou faptul ca, nu se intelege clar ce afirm si ce parte sustin, aici cred ca o sa fie adevarat, pentru ca este un subiect foarte ambiguu pentru mine si este tratat ca atare
5 comentarii:
lol, vad ca spui acum de chinez:)))
nu are nici o legatura cu acel chinez la care te referi tu, pe bune!!
Intra in Webroll si apari in fiecare site in care va fi afisat in viitor.E reclama gratis.Inca nu sunt siteuri pentru ca exista doar de cateva ore.
http://webroll.blogspot.com
Adauga fereastra webroll in blogul tau pentru a te trece in ea.Copiaza codul si da-i paste unde vrei.
Nu trebuie sa cautam vinovati ci sa cautam metode de a depasi momentele de neputinta-cand suntem"legati de maini,de picioare si la gura",de ignoranta-cand ceilalti se fac ca nu vad, nu aud, ceea ce facem/spunem(acolo unde ignoranta pluteste in aer,e ilogic uneori sa cerem ratiune/dreptate)Se pare ca e un semn de limitare a lor,a conceptiei despre oameni si viata in general,iar daca nu ne cunoastem limitele ar trebui sa le definim,iar daca le cunoastem, sa le depasim;fiecare om are cea mai mare idee despre sine si astfel fiecare respecta la altul numai imaginea sa si asemanarea cu el(ar putea fi un motiv).
Noi trebuie sa stim ce se asteapta de la noi,cum vom fi apreciati,iar reactiile lor ar trebui sa fie oportune,constructive si oneste.
Nu e bine sa vrem cu orice pret sa aratam ca noi stim/suntem cei mai tari,pt.ca uneori putem lasa o impresie dinamica spunand ceva,iar uneori o parere importanta nespunand nimic(mutul tece dar le face).
E bine sa cautam oameni de la care sa invatam cate ceva si sa nu fim ca nebunul si invidiosul care il "murdaresc" pe cel "curat" in loc sa-l imite.
Trimiteți un comentariu