dreptul la fericire

Nu am inteles niciodata un lucru, de ce oare oamenii refuza dreptul la fericire, de ce dupa atata timp in care ceri, speri si iti doresti ceva cu adevarat, atunci cand Dumnezeu iti da, refuzi fara sa intelegi nici macar tu de ce!
Sunt atat de multe lucruri minunate la care visam, pe care consideram ca le meritam cu adevarat, insa dintr-o data devenim incapabili de a profita de aceste aspecte deosebite, devenim imuni la bine si poate si la dragoste, doar de dragul unor confuzii sau a unor orgolii neintemeiate.
De ce sa refuzam subit, ceea ce poate deveni propria noastra legenda personala, ceea ce consideram ca este povestea pe care am creat-o si la care am lucrat de atata timp?! Preferam sa raspundem prin absenta, prin egoism si prin nepasare desi nu vrem si nu simtim acest lucru.
De ce oare iti doresti sa iti faci rau si sa faci rau, cand viata este atat de scurta si de frumoasa, iar noi meritam din plin toate lucrurile si evenimentele deosebite care se ivesc la un moment dat?!
Cata ironie a sortii!! sa speri, sa vrei, insa sa refuzi dreptul la fericire!!!!

piesa perfida

Vin momente in viata cand din pacate esti nevoit sa suferi din cauza atitudinii perfide a anumitor persoane, fara sa iti dai seama si fara sa intelegi de ce ti se intampla tocmai tie acest lucru dezamagitor si extrem de murdar din punct de vedere moral.
De ce nimeni nu te-a invatat ca atunci cand consideri ca a venit momentul sa ai incredere, atunci este bine sa te feresti cel mai mult, insa deja este tarziu...dintr-o posibila tinta ai devenit deja o victima sigura a unui personaj care sub masca binevoitoare ascunde rautate, viclenie si necinste.
Cand credeai ca viata poate capata un alt sens, mult dorit si extrem de asteptat de tine ca om, de tine ca un ansamblu de trairi si sentimente, cand credeai ca inca mai ai sanse si sperante la sinceritate si bun simt, totul se naruie din cauza celei mai crunte boli de care sufera si este afectata o parte insemnata a fapturilor umanizate, si anume: ipocrizia.
Vorbele dulci, declaratiile somptuoase, gingasia din gesturi si planurile marete, s-au dovedit a fi doar o forma avansata de minciuna si nepasare. Din pacate, fara sa vrei si fara sa iti dai seama, sau sa realizezi vreun moment ce se intampla cu adevarat, ai devenit un actor neatribuit intr-o piesa ieftina si amagitoare, insa pusa in scena cu o fermitate deplina de cineva care ai crezut ca face parte din categoria buna si morala a lumii in care traiesti.
Raul a invins din nou...acum esti la pamant si incerci sa te ridici, este greu, destul de greu...stiu, insa nu poti lasa pe cineva sa iti distruga ceea ce ai mai bun in tine si anume bunul simt, speranta si dragostea de care esti capabil, si oricum, asa cum orice "fapta buna nu ramane nepedepsita" asa si orice fapta rea se va plati mai devreme sau mai tarziu.

(orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)

Dance Tribute Michael Mackson

Faptele tradeaza oamenii!!

Lumea ta atat de absoluta si de perfecta, despre care ai crezut ca este creata cu succes si in care te gandeai ca traiesti, mult deasupra evenimentelor si personajelor din viata ta, se dovedeste pana la urma a fi doar un mediu lipsit de fermitate, de profunzime si de sinceritate.
Atragi oameni si intamplari cu o usurinta iesita din comun, insa in acelasi timp, in momentul in care ai realizat acest lucru, totul devine inutil, pentru ca in instabilitatea care defineste o persoana de acest gen, poti pierde imediat ceea ce ai crezut ca ai castigat, si asta pentru ca inca nu poti sau nu vrei sa crezi, ca cineva sau ceva, te poate depasi prin intensitate.
Nu poti cere cuiva sa gandeasca logic, moral si ingaduitor, cand tu respingi tot ce este frumos si normal cu o atitudine ce ti se pare absolut naturala.
Nu poti cere ceva, nu poti primi nimic, pentru ca tu nu esti in masura sa daruiesti, nu iti sta in fire, nu face parte din lumea ta indiferenta si prea exclusivista pentru starile de afectiune si de bucurie, care poate te-au luat prin surprindere.
Asa cum faptele tradeaza oamenii, si actiuniile tale pot de multe ori sa tradeze lipsa ta de curaj, sau de o anumita disponibilitate catre anumite persoane sau fenomene.

(orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)

Cade cortina!!

Poate ca vine un moment in care trebuie sa refuzi sa mai fii spectatorul unei piese de teatru pe care nu o intelegi, poate ca povestea cu regi si regine s-a transformat intr-o simpla poveste cu amici si amice, sau ca poate intr-un mod subit, neinteles si covarsitor, a venit momentul ca totul sa se transforme in amintiri.
De ce cand totul parea atat de frumos, cand toate evenimentele, gesturile, cuvintele...pareau dintr-o alta dimensiune, cineva sau ceva a preferat sa puna in joc prietenia si sentimentele doar pentru a-si satisface nevoia de mister si de ambiguu?!
Din pacate nu tot ce incepe frumos trebuie sa se termine la fel de frumos, poate ca asta este farmecul ascuns al acestei piese jucata de actori prea putini pregatiti pentru astfel de roluri.
Unul dintre ei a ales sa puna la indoiala finalul poate fericit al acestei povesti, si a decis sa imparta piesa in doua parti confuze: "ce mi-am dorit" si "ce pot pierde" iar spre surprinderea si dezamagirea tuturor, ceea de a doua parte a fost aplicata si dincolo de rolul primit pe scena.
Astfel, inevitabil actorii nostrii au ales renuntarea; teama si orgoliul au invins, bucuria si dragostea raman doar replici superficiale, sterse de atata neputinta si dezamagire. Desi este greu de imaginat, de suportat, desi este impotriva oricarui scenariu scris sau nu, peste piesa si povestea noastra va cadea cortina!!

(orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)

Legenda personala

Acum ceva timp, nu foarte de mult, credeam ca imi cunosc proiectul meu maret, credeam ca sunt capabil sa imi urmez legenda mea personala, totul parea atat de limpede, atat de simplu si atat de realizabil, insa totul se naruie, cu timpul, din ce in ce mai mult, si din ce in ce mai vizibil.
De ce totul s-a oprit, de ce parca cineva sau ceva, foarte misterios, incearca sa ne dovedeasca faptul ca legenda personala este imposibil de realizat?! De ce tot ce se intampla acum in jurul nostru ne face sa parem dintr-o data atat de simpli, de neputinciosi, doar banali spectatori intr-o lume care acum parca ne tradeaza destinul si visele?!
Idei in care credeam, fantezii gata sa devina reale, planuri create cu mult timp inainte, aparent realizabile, toate visele...se risipesc atat de usor, undeva de unde nu o sa le poti recapata niciodata, pentru ca trecerea anilor si a timpului inseamna din pacate realitate, renuntare si resemnare.
De ce sunt oamenii uneori atat de tristi?! tocmai pentru ca la un moment dat devin prizonieri in povestea lor personala, devin constienti ca tot ceea ce trebuia sa fie absolut de frumos si nefiresc, existenta efectiva le transforma in nemultumiri, griji, frustrari, suferinte si pierderi. Strangem amintiri, experiente noi, sentimente, lucruri si idei ale altora, insa ne uitam propriile vise, sau pur si simplu este imposibil de infaptuit ceea ce parea atat de firesc.
Este foarte greu sa realizam si sa acceptam faptul ca vine un moment in care renuntam sa mai speram la ceea ce ne asteptam, devenim incapabili de a visa si de a mai creea vise, devenim distanti fata de povestea noastra pe care ne-am creat-o inca de la varsta copilariei.
Implinirea propriei legende personale este singura datorie mareata a omului insa din pacate si una dintre cele mai mari dezamagiri!!!

Andra feat. Adi Cristescu - Colt de suflet

Judeca omul dupa fapte, nu dupa aspecte!!!

Am observat ca cei mai multi dintre oameni se grabesc sa catalogheze si sa judece o persoana, dupa primul impuls, sau dupa nascocirile necontrolate ale ideii de prima impresie, lucruri si reactii ce sunt total gresite fata de persoana respectiva. Nu poti spune ca deja ai cunoscut pe cineva doar in urma unor evenimente si discutii lipsite de fond sau de contact, nu poti acuza pe cineva pentru aspecte descoperite si interpretate doar de tine, nu te grabi sa iei decizii pentru binele amandurora, nu ai acest drept, nimeni nu ti-l ofera, nici macar fata de tine nu este corect. Indicat ar fi sa incerci sa cunosti omul mai bine, daca nu este el capabil ajuta-l sa te lase sa il descoperi, ajuta-l sa inteleaga ce vrei de la el, impartaseste-i sentimentele tale, e foarte posibil sa fie reciproce, incearca sa-i transmiti din rationamentul tau de a aprecia lucrurile si sentimentele la justa lor valoare, intinde-i o mana sa se ridice cand el nu constientizeza ca este la pamant, astea sunt valori si fapte reale care te pot face o persoana speciala si deosebita, nu reactiile si deciziile luate artificial, nu sfaturile si mustrarile pe care i le dai, insa in care nici tu nu crezi.
De ce sa te grabesti sa respingi pe cineva, daca tu nici macar nu iti cunosti propriile intentii, fata de acel cineva, este atat de rau sa incerci sa armonizezi un om sau o relatie, nu, nu este! insa ca sa fugi de tine insuti este mai usor si mai la indemana sa dai vina pe celalalt, ca sa nu iti recunosti teama este mai simplu sa fugi atunci cand trebuie sa ramai. Te-ai gandit vreodata ca poate nu este doar el de vina, te-ai gandit ca poate nici tu nu ai stabilit corect inca de la inceput adevaratele directii, cele venite din inima, nu cele venite din mandrie?!
Si uite asa riscam sa indepartam intotdeauna oameni de care poate avem nevoie, oameni care ne pot ajuta in timp, oameni care ne pot invata ceva. Si asta, doar din marea greseala de a judeca omul dupa aspecte si nu dupa fapte.

doar adevarul!!!

este intotdeauna bine, ca cel putin din respect pentru motivatia umana, sa spui omului din fata ta ce simti cu adevarat, spune-i parerea ta despre el, spune-i unde crezi ca este fenomenal si spune-i unde mai are de lucrat. gandeste-te ca el poate considera ca detii frumosul, ca detii absolutul, ca detii cheia, automat isi va pune mari sperante in tine si in puterile tale, in conditiile astea ar fi inuman sa profiti sau sa exploatezi de pe urma slabiciunilor pe care le are in relatia cu tine. simpatia si respectul pe care ti-l poarta ar trebui sa te copleseasca, nu sa te monteze, catre o atitudine de manipulare sau de satisfactie evidenta.
sinceritatea are urmari favorabile pentru toata lumea.

descoperire neasteptata a unui adevar ascuns...

astazi mi-am dat seama, in sfarsit, ca gesturile, faptele si sentimentele investite in anumite persoane, incapabile de a fi receptive la afectiune, sau needucate in acest sens, sunt inutile, si poate prea impovaratoare pentru sufletul meu.