Poate ca vine un moment in care trebuie sa refuzi sa mai fii spectatorul unei piese de teatru pe care nu o intelegi, poate ca povestea cu regi si regine s-a transformat intr-o simpla poveste cu amici si amice, sau ca poate intr-un mod subit, neinteles si covarsitor, a venit momentul ca totul sa se transforme in amintiri.
De ce cand totul parea atat de frumos, cand toate evenimentele, gesturile, cuvintele...pareau dintr-o alta dimensiune, cineva sau ceva a preferat sa puna in joc prietenia si sentimentele doar pentru a-si satisface nevoia de mister si de ambiguu?!
Din pacate nu tot ce incepe frumos trebuie sa se termine la fel de frumos, poate ca asta este farmecul ascuns al acestei piese jucata de actori prea putini pregatiti pentru astfel de roluri.
Unul dintre ei a ales sa puna la indoiala finalul poate fericit al acestei povesti, si a decis sa imparta piesa in doua parti confuze: "ce mi-am dorit" si "ce pot pierde" iar spre surprinderea si dezamagirea tuturor, ceea de a doua parte a fost aplicata si dincolo de rolul primit pe scena.
Astfel, inevitabil actorii nostrii au ales renuntarea; teama si orgoliul au invins, bucuria si dragostea raman doar replici superficiale, sterse de atata neputinta si dezamagire. Desi este greu de imaginat, de suportat, desi este impotriva oricarui scenariu scris sau nu, peste piesa si povestea noastra va cadea cortina!!
(orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)
