Cade cortina!!

Poate ca vine un moment in care trebuie sa refuzi sa mai fii spectatorul unei piese de teatru pe care nu o intelegi, poate ca povestea cu regi si regine s-a transformat intr-o simpla poveste cu amici si amice, sau ca poate intr-un mod subit, neinteles si covarsitor, a venit momentul ca totul sa se transforme in amintiri.
De ce cand totul parea atat de frumos, cand toate evenimentele, gesturile, cuvintele...pareau dintr-o alta dimensiune, cineva sau ceva a preferat sa puna in joc prietenia si sentimentele doar pentru a-si satisface nevoia de mister si de ambiguu?!
Din pacate nu tot ce incepe frumos trebuie sa se termine la fel de frumos, poate ca asta este farmecul ascuns al acestei piese jucata de actori prea putini pregatiti pentru astfel de roluri.
Unul dintre ei a ales sa puna la indoiala finalul poate fericit al acestei povesti, si a decis sa imparta piesa in doua parti confuze: "ce mi-am dorit" si "ce pot pierde" iar spre surprinderea si dezamagirea tuturor, ceea de a doua parte a fost aplicata si dincolo de rolul primit pe scena.
Astfel, inevitabil actorii nostrii au ales renuntarea; teama si orgoliul au invins, bucuria si dragostea raman doar replici superficiale, sterse de atata neputinta si dezamagire. Desi este greu de imaginat, de suportat, desi este impotriva oricarui scenariu scris sau nu, peste piesa si povestea noastra va cadea cortina!!

(orice asemanare cu tipul de personalitate incriminata sau cu viata de zi cu zi este pur intamplatoare)

Ma simt tradat!

Ma simt tradat aproape de tot ceea ce este in jurul meu, fiind o perioada in care nu mai inteleg mare lucru din ceea ce se intampla, totul se desfasoara, parca dupa un scenariu bine pus la punct de oameni sau evenimente cel putin bizare, daca nu cumva intregul univers comploteaza impotriva mea.

Cand spun univers nu ma refer la razboiul stelelor, ci la razboiul meu, cu ignoranta si ipocrizia multora de langa mine. Am acumulat atata ura si frustrare, incat as putea oricand fi considerat o veritabila bomba cu ceas.

Tradarea, ura, frustrarea, lipsa de orizont, provine din indiferenta si neglijenta celor din jurul meu, rezulta din superficialitatea si din nepasarea celor pe care îi consider cu adevarat apropiati, si mai provine din egoismul, prostia infinita, dualitatea, teatrul cu un singur actor, snobismul, intoleranta si aroganta multora dintre cei pe care îi cunosc.

Ma simt tradat, pentru faptul ca desi cunosc foarte multi oameni, doar putin dintre ei sunt oameni adevarati.

Ma simt tradat pentru sentimentele ireversibile de simpatie, respect, toleranta, compasiune si pentru disponibilitatea singulara, de a fi acolo cand este nevoie de mine.

Ma simt tradat...de voi!!

plin de ura si dispret!!