Bucuria de a trai (II)

O sa incerc acum sa continui prima parte a acestui articol ce a fost postat acum doua saptamani,tinand cont si de reactiile si comentariile aduse de voi.Vreau pentru inceput sa mentionez faptul ca prin postarile pe care le fac de fiecare data nu incerc sa creez impresia ca as fi mai presus decat ceilalti sau mai inteligent,mai moral da,insa doar atat;si nici nu vreau sa se creada ca incerc sa creez modele de oameni sau tipuri de viata si comportament,pur si simplu incerc sa readuc sau sa scot in evidenta ceea ce avem mai bun pentru fiecare in parte si pentru societate in general.
Bucuria de a trai nu o sa o regasiti sau dobanditi in urma celor scrise sau comentate aici,ci in voi insiva,in fiinta voastra,in comportamentul si in puterea voastra de atitudine.Eu nu incerc decat sa ma conving si sa va determin sa ne respectam mai mult propriile personalitati,sa ne dedicam mai mult timp pentru noi insine,sa incercam sa gasim suprematia absoluta a fiecaruia in parte.

In fiecare zi ne confruntam cu multiple probleme ale noastre:de familie,ale job-ului,probleme care ne fac sa devenim atat de ignoranti cu ceea ce inseamna cu adevarat bucuria existentiala si simplitatea normala si pura a lucrurilor din jurul nostru.Personal,dincolo de activitatea zilnica pe care sunt nevoit sa o desfasor pentru a face parte cat de cat din normal,dincolo de problemele pe care le am,de neajunsurile pe care incerc sa le sfidez si de oamenii care imi fac viata si mai confuza,si pe care uneori ii detest,imi gasesc intotdeauna timp pentru a ma gandi la mine mai mult ca la restul mediului din care fac parte.
Imi pastrez momente doar pentru mine,pentru Dumnezeu,pentru recunostinta,liniste si speranta.Tot in aceste clipe incerc sa gasesc si partea buna din ceea ce fac si incerc sa-i inteleg si pe cei din jurul meu,incercand,chiar daca impotriva conceptiilor personale,sa gasesc pentru fiecare si pentru orice un mic rol si o importanta in viata mea.Momentele unice de suprematie absoluta au un rol deosebit in descoperirea si insusirea starii de bine,de multumire si de bucurie;insa care sunt aceste momente?!cum le descoperim?cum ne dam seama ca ele sunt atat de spirituale?!Nu se pot defini sau caracteriza pentru ca ele se simt,se traiesc,din aceste motive sunt atat de extraordinare.

Am realizat ca dragostea familiei este mai presus decat orice,practic pentru mine dragostea si existenta parintilor mei este binecuvantarea deplina,pentru moment,pe acest pamant,momentele unice,cu familia in general,sunt surse de bucurie,de liniste si de impliniri sufletesti inca nebanuite de toti.Atasamentul si iubirea reciproca a partenerului de viata este deasemenea un dar de o importanta majora,surasul si inocenta propriului tau copil sunt mai mult decat adevarate minuni sentimentale,respectul si sinceritatea unui "cel mai bun" prieten te fac sa te simti puternic si implinit.

Iata oameni,fapte si momente reale pe care le traim cu totii,pe care le-am dobandit inca din copilarie si care din pacate nu mai constientizam cat de importante,cat de edificatoare si ireversibile sunt.Am uitat sa ne bucuram de ceea ce ne este mai simplu si mai la indemana,am uitat sa iubim si sa respectam ceea ce este mai aproape si am uitat ca nu este nevoie de lucruri si fantezii marete pentru a gasi bucuria si satisfactia de a trai.


Cu deplina speranta,