marți, februarie 9

Legenda personala

Acum ceva timp, nu foarte de mult, credeam ca imi cunosc proiectul meu maret, credeam ca sunt capabil sa imi urmez legenda mea personala, totul parea atat de limpede, atat de simplu si atat de realizabil, insa totul se naruie, cu timpul, din ce in ce mai mult, si din ce in ce mai vizibil.
De ce totul s-a oprit, de ce parca cineva sau ceva, foarte misterios, incearca sa ne dovedeasca faptul ca legenda personala este imposibil de realizat?! De ce tot ce se intampla acum in jurul nostru ne face sa parem dintr-o data atat de simpli, de neputinciosi, doar banali spectatori intr-o lume care acum parca ne tradeaza destinul si visele?!
Idei in care credeam, fantezii gata sa devina reale, planuri create cu mult timp inainte, aparent realizabile, toate visele...se risipesc atat de usor, undeva de unde nu o sa le poti recapata niciodata, pentru ca trecerea anilor si a timpului inseamna din pacate realitate, renuntare si resemnare.
De ce sunt oamenii uneori atat de tristi?! tocmai pentru ca la un moment dat devin prizonieri in povestea lor personala, devin constienti ca tot ceea ce trebuia sa fie absolut de frumos si nefiresc, existenta efectiva le transforma in nemultumiri, griji, frustrari, suferinte si pierderi. Strangem amintiri, experiente noi, sentimente, lucruri si idei ale altora, insa ne uitam propriile vise, sau pur si simplu este imposibil de infaptuit ceea ce parea atat de firesc.
Este foarte greu sa realizam si sa acceptam faptul ca vine un moment in care renuntam sa mai speram la ceea ce ne asteptam, devenim incapabili de a visa si de a mai creea vise, devenim distanti fata de povestea noastra pe care ne-am creat-o inca de la varsta copilariei.
Implinirea propriei legende personale este singura datorie mareata a omului insa din pacate si una dintre cele mai mari dezamagiri!!!



8 comentarii:

vrgil spunea...

nu te poti lupta cu tmpul. fiecare clipa ce trece este inca o lupta pierduta. timpul nu imbatrâneşte.

Anonim spunea...

Cati dintre noi nu pornesc inca din copilarie cu un vis propriu sau cu o legenda personala?Cati dintre noi in adolescenta atunci cand stim sau am stiut cel mai bine care ne este Legenda Personala,atunci cand visul fiecaruia este clar vizibil si realizabil,nu doream sa fim sau sa facem altceva decat ceea ce facem sau suntem in prezent?In tot acest timp exista un moment al vietii in care totul este limpede,totul este posibil,unde oamenii nu se tem sa viseze sau sa faca ceea ce vor si ce le-ar placea in viata.Dar…majoritatea oamenilor traiesc scindat,facand ceea ce nu le place,ceea ce nu visau sau nu doreau candva,uitand care le este asa zisa menire(legenda personala)sau misiunea lor pe Pamant,uitand sa isi asculte sentimentele si intuitia,sa iasa din uitarea de sine in care au alunecat pe nesimtite pe masura ce invatau ce trebuie facut ca sa se adapteze lumii in care traim.Daca renuntam sa mai luptam unul pentru altul atunci ne pierdem umanitatea,scopul in viata.Doar impreuna ne putem realiza atat propriile vise,legende personale cat si misiunea de a crea o lume mai buna si civilizata.Daca ne acordam ragazul catorva clipe cu noi insine,iesind din iuresul vietii accelerate si robotizate,vom afla in interiorul nostru intrebarile esentiale ale vietii care asteapta un raspuns,poate,de multi ani.Care este rolul meu in viata?La ce sunt eu cel mai bun?Ce pot oferii eu lumii?Daca renuntam sa ne mai consideram straini unul fata de celalalt,daca dam la oparte mandria de a fi mai presus decat celalalt si sa ne ajutam reciproc,daca ne impacam cu gandul ca suntem o singura natiune cu mai multe religii dar… cu un singur scop…,atunci mai exista SPERANTA…

Viata are,desigur,sensul pe care noi i-l conferim.Merita sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne afla calea proprie,a ne regasi unicitatea si a o exprima in si pentru lume.

alina spunea...

Cam trist articolul tau, insa destul de expresiv.De multe ori ma intreb daca nu cumva problemele tale sunt prea mari pentru tine.

Centrale termince pe gaz spunea...

Sunt multe articole triste ...

Credite bancare spunea...

Imi place tare mult si imaginea ;)

Fonduri europene spunea...

Eu cred ca de cele mai multe ori ceea ce ne dorim cand suntem copii se modifica in timp ...

Masaj erotic Bucuresti spunea...

cam ai dreptate,un multe din cuvintele spuse de tine ma regasesc si eu...

Cazare Moeciu spunea...

Da, oamenii sunt tristi pentru ca devin prizonierii in propria lor poveste, asa cum ai spus atat de frumos! Pentru ca nu reusesc sa si gaseasca drumul si la un moment dat renunta gandindu se ca e prea tarziu sa mai caute! Niciodata nu este tarziu sa ti cauti linistea!