Ce faci atunci cand esti dezamagit de oameni?!Probabil ca si mine v-ati intrebat de nenumarate ori,insa poate voi ati gasit un raspuns sau sunteti mai capabili sa ignorati genul asta de moment.Am spus de foarte multe ori ca principala mea greseala care m-a costat si ma va costa intotdeauna este faptul ca tin foarte mult la oameni chiar daca nu ma apropii prea mult de ei,nu pot sa-i ignor si nu pot sa urasc atat de tare pe unii care ar merita cu prisosinta.
Este corect sau nu atunci cand in loc de respect,bun simt,simpatie,sinceritate si prietenie ti se raspunde in mod grosolan cu aroganta,lasitate,ticalosie si nepasare? Ce faci atunci cand prin prisma educatiei primite si a grilei de caracter iei omul de langa tine asa cum este,il respecti pentru ceea ce este si il apreciezi pentru ceea ce face,insa el este incapabil de a pastra aceleasi sentimente de stima impartasite de tine!Este atat de greu sa-mi dau seama sa inteleg ce gandesc uneori cei din jurul meu,sau daca sunt in stare sa se gandeasca la cineva,am momente in care as ”mitraliera” sadic,fara regrete multi participanti la cotidian sau cand imi doresc sa am puterea de a pedepsi moral pe unii dintre voi.
Stiu ca prapastia pare imensa,pentru ca dragostea nemarginita fata de oameni coincide uneori cu trairi revoltatoare de genul asta,stiu ca ma contrazic uneori,stiu ca si eu gresesc de multe ori si poate imi merit soarta,insa intr-o doza nesemnificativa consider,pentru ca eu sunt constient de ceea ce gandesc si mai ales stiu de ce este capabil sufletul meu.
Atunci care este scaparea,care este calea de mijloc,cum dracu sa fac sa nu ma mai intereseze atat de mult si sa nu ma mai fiu afectat de imbecilitatea celor la care tin si pe care de multe ori ii repect nemeritat de mult.Deja am inceput sa am resentimente fata de toata lumea din jurul meu,din cauza naivitatii si inculturii sentimentale a unora dintre voi,deja ma simt tradat de toti,increderea mea este din ce in ce mai absenta in relatiile zilnice si in modul personal de viata.Cum sa fac sa ma detasez de cei ce imi inseala asteptarile,de persoanele care inca nu cunosc termenul de respect reciproc,de cei atat de egoisti si de orbi ,de trufia celor care cauta sa-si satisfaca numai interesele si trairile personale.
In atfel de cazuri mai merita oare sa urmez cu sfintenie invataturile esentiale ale parintilor mei,care mi-au inoculat la loc de cinste in mintea mea,daruirea si aprecierea fata de oameni,mai merita oare sa ma rog si pentru cei din jurul meu sau sa mai fiu atat de altruist?!
Raman de multe ori blocat psihic cand vad atata rautate in jurul meu,cand vad atata ignoranta generala,cand ii vad pe unii,care intr-un exces cras de ipocrizie,se joaca cu destinul celor din jurul lor,cum aplica ei sanctiuni si pedepse morale in virtutea unor principii diabolice,cum cred ei ca au drepturi asupra ta,cum cred ca te pot jigni si batjocori in orice imprejurare.
Dupa toate acestea nu imi ramane decat sa ma izolez de interesle si preocuparile colective,pentru ca eu nu vreau sa devin partas la modul asta de viata si imi este si rusine sa ma consider “om” in aceasta competitie de calitate inferioara si fara valoare umana.
Plin de ura si dispret...
duminică, noiembrie 9
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
"Valoare umana"include temperament,personalitate,demnitate,respect fata de sine,oricine si orice,mult bun simt care ne deschide usi pe care nici cea mai buna educatie nu le poate deschide,etc.Stii cum se spune:a fi om e lucru mare,a fi domn e o intamplare.Cand suntem dezamagiti de oameni,ar trebui sa aflam cine poarta mai multa vina:amagirea sau...amagitul, pt.ca cel mai important element al unei valori umane e constienta propriei valori.Incerc sa-i inteleg,sa-i iert si sa nu fac ca ei,"ce tie nu-ti place,altuia nu-i face" iar razbunarea e arma prostului.
Ar fi corect,firesc sa ti se raspunda la respect cu respect,la loialitate cu loialitate,etc.,dar daca sunt pers.incapabile de a avea sentimente bune in ei si de a le arata, ei au de pierdut mai devreme sau mai tarziu pt.ca,cei cu un astfel de comportament,nu pot avea prieteni buni/multe pers.in jurul lor ci traiesc in
lumea lor egoista,rece si rea.
"Scaparea"??-daca iti sunt persoane apropiate si tii la ele,incearca sa le arati pe un ton calm,prin exemple si argumente ca gresesc/sunt doar pers.din jurul tau,incearca sa le ignori/indirect sa le evidentiezi greselele si defectele,poate se prind....iar resentimentele nu sunt bune pt ca te fac sa fi la fel ca cei pe care spui ca i-ai "mitraliera".
Impresionant,si ca de fiecare data foarte la obiect.Comentariile tale,asa cum am mai spus,sunt de fiecare data pline de profunzime si foarte sincere.Multumesc pentru atentia acordata si pentru implicare,Ioana!!
Dupa cum e dispozitia sufleteasca a cuiva,asa e si omul,cum e omul e si vorba lui,faptele la fel ca vorbele iar viata ca si faptele.
Dar noi oare stim sa facem diferenta intre amici si prieteni?ca daca am stii,am stii ca in viata avem nevoie de incredere si ignoranta;incredere in cine sa "investim" sentimente,respect,stima si ignoranta si tinere la distanta pe cei care au o influienta neg., sunt un model neg.si nu am mai "pune la suflet"ceea ce fac/spun.
Nu tu trebuie sa iti schimbi principiile,felul de a gandi si a vedea viata pt.ca ar insemna sa te dai batut in fata celor care nu au "valoare umana"/i-ai imita si ai da dovada ca nu esti departe de a ajunge ca ei.Un sut in fund,e un pas inainte,daca"cazi"trebuie te ridici.
Ai vazut ce placut e sa iti spuna cineva "multumesc,scuza-ma"sa iti tina usa la un magazin de exp.,sa-si respecte promisiunea/cuvantul dat,sa stie sa recunoasca ca a gresit,(lucruri marunte si firesti candva),sa FIE OM.Binele cand il faci ,il faci in primul rand pt.tine,pt.ca,o constiinta incarcata e un dusman permanent iar cei care sunt "dotati"cu rautate, ignoranta,ipocrizie/uz de putere,odata si odata vor plati pt.tot,nu e cazul sa ne facem dreptate singuri dar nici sa fim luati de fraieri,sa stim cand sa vorbim si cand sa tacem,ce e bine si ce nu.Uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune,
Stiu ca nu eu trebuie sa-mi schimb felul de a gandi si de a vedea viata,pentru ca asa cum am zis si in articolul postat,sunt constient de sentimentele si trairile mele.Iar de a ma da batut in fata celor lipsiti de acea "valoare umana" nici nu se pune problema.
Trimiteți un comentariu