marți, noiembrie 25

Exista sau nu "cel mai bun prieten" ??!

Pentru voi ce inseamna "cel mai bun prieten" ??! Pentru mine este greu de spus,daca nu chiar imposibil,pentru ca aici intervine capacitatea si disponibilitatea de a-ti face un prieten de genul asta.Suntem in stare sau nu de a oferi reciprocitate si respect pentru o alta persoana,sau doar ne amagim in stereotipuri de genul:mi-a inselat increderea?!

Ma tot intreb de cand am inceput sa am sentimente,cred ca de la vreo 14 ani,am avut sau am prieteni ?!sunt sau nu capabil si in masura de a pretinde asa ceva,sau iau totul ca o piesa de teatru,intr-adevar cu actori de seama insa fara sentimente?!
Am observat ca pentru foarte multi,prieten inseamna doar cineva pe care te poti baza in situatii mai mult sau mai putin delicate,la care poti apela pentru un ajutor,relatie,recomandare sau ceva de genul asta.
Pai pentru mine,corelatii de tipul asta nu inseamna decat un schimb nefericit si fortat de servicii.Eu am ajuns la o concluzie pe care am sa o sustin toata viata:nu poti avea incredere in nimeni pentru ca nimeni nu are incredere in tine;cel mai bun prieten al meu sunt eu insumi datorita faptului ca sunt singurul care nu ma surprinde,care nu ma critica,nu imi inseala asteptarile si care,cel mai important,ma suporta asa cum sunt.

voalat de sincer...

11 comentarii:

Anonim spunea...

SFAT : Incearca sa extinzi intelegerea pe care o ai fata de tine si catre altii.

Florin Linta spunea...

Incerc in fiecare zi sa fac acest lucru si crede-ma ca de multe ori imi si iese,insa treb sa recunosc si momentele in care "rautatea mea este nemarginita"

Anonim spunea...

ESTI SIGUR CA TU ESTI SINGURUL CARE NU SE SE SURPRINDE pE EL INSUSI?STI EXISTA O VORBA NU SPUNE NICIODATA, NICODATA.IAR INCREDERE E BINE SA DAI FIECARUI OM PANA LA PROBA CONTRARIE, CACI ALTFEL E POSIBIL SA TRAIESTI CU TEAMA CA CINEVA O SA TE DEZAMAGEASCA SI O SA STAI DOAR SA PANDESTI MOMENTUL.

Florin Linta spunea...

Pai chiar daca ma surprind am circumstante atenuante pentru ca reusesc sa ma inteleg,iar despre incredere nu pot spune ca nu dispun,insa intr-o doza destul de limitata pentru ca nu stiu cui sa o impartasesc si nu stiu daca merita cineva,asa cum poate nici eu nu sunt demn de increderea altcuiva.Iar de dezamagit nu ma mai poate dezamagi nimeni,m-am consolat de mult...ce sa faci!

Anonim spunea...

normal, daca prietenul tau robitza a plecat in Spania la futut "capsuni", logic ca ai ramas fara prieten

Florin Linta spunea...

este adevarat ca este o pierdere pentru mine,si chiar îi simt lipsa,insa eu nu aici am vrut sa ajung,pentru ca la fel gandeam si inainte de plecarea lui.si nu cred ca s-a dus la futut capsuni,sunt sigur de asta :))

Anonim spunea...

ce sfat tare ti-a dat anonimu` vere. Cu siguranta este doamna educatoare.

Florin Linta spunea...

te referi la primul comentariu nu!ma sa stii ca aceasta modalitate de mustrare m-a atins asa putin,poate are dreptate cine stie,insa as fi curios sa stiu cat de bine ma cunoaste...
aaa si bine ai revenit pe blog!!!

Anonim spunea...

Trebuie sa ai incredere in tine(dar nu sa te crezi atotstiutor)si sa te intelegi, pt.a oferi incredere si intelegere celorlalti si ei tie;trebuie sa ai rabdare cu tine pt.a avea si cu ceilalti si ei cu tine.
Cateodata a avea un prieten bun este sinonim cu a avea un inger pazitor,adica nu te poti ascunde de el pt.ca el oricum te vede,te aude, stie ce simti.
Cel mai bun prieten,cred ca exista si are drept"caracteristici":nu isi ascunde defectele fata de tine,vb.asa cum vrea si nu in termeni academici pt.a impresiona/a parea a fi ceea ce nu e,tine cont de ceea ce crezi, simti pt.a nu te face sa suferi/sa te deranjeze,gandeste de 2 ori si actioneaza o data.
Nu te critica/nu rade de tine ci iti "deschide ochi"daca gresesti,te cearta daca nu faci ceva bine, te sfatuieste daca nu stii ce sa faci,te sprijina in mom. dificile,te incurajeaza dupa un esec si te felicita dupa o reusita.
Ajungi ca prieteni,ca atunci cand plange/sufera unul,sa planga/sa sufere si celalalt,cand rade/e vesel unul sa rada/sa fie vesel si celalalt,devin acelasi gand,mentalitate,suflet.

Anonim spunea...

Daca stim sa facem diferenta intre amic si prieten,cred ca niciodata prietenul nu "iti va insela increderea"(pt.ca stie ca te-ar ranii),dar amicul te poate dezamagii(pt.ca i-ar fi indiferent).Intr-o prietenie nu ar trebuii sa existe limite,conditii,obligatii,ci totul sa fie natural,sa vina de la sine;sa fie ca un juramint/ca o lege nescrisa care sa contina:ff mult respect,loialitate,devotament,incredere, daruire, sinceritate;si foarte important,totul sa fie reciproc,pt ca unul nu poate face pt.amandoi si ar fi cazul sa rupi firul prieteniei,sa ramai la stadiul de amici.
E bine sa iti fi propriul prieten,dar si asa cateodata mai te surprinzi(in mod placut/neplacut)pt.ca nu poti planifica fiecare secunda/moment
si mai poti esua/din contra reusii in situatii cand nu te asteptai;e bine sa fi critic si usor exigent,"pretentios" cu propria persoana,pt.a putea fi realist,ati dorii mai multe de la tine si de la ceilalti;si da,e foarte important sa te simti bine"in pielea ta",sa te accepti asa cum esti.

Florin Linta spunea...

ce ma mai critici !!